Toate definitiile

RĂUTĂCIÓS, -OÁSĂ, răutăcioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Plin de răutate; care, fără să aibă un fond rău, este înclinat să jignească, să facă mici răutăți. ♦ (Despre atitudini, gesturi, cuvinte) Care supără; jignitor. ♦ Care exprimă răutate. [Pr.: ră-u-] – Răutate + suf. -ios.

RĂUTĂCIÓS adj. 1. (livr.) maliţios, (pop.) rânzos, (reg.) roangheş, (înv.) malign. (Om ~.) 2. sar-castic, (livr.) maliţios, (fig.) veninos. (O aluzie ~oasă.) 3. v. duşmănos. 4. morocănos, posac, ursuz, (fig.) acru. (Vorbea cu ton ~.)

Răutăcios ≠ bun

răutăcĭós, -oásă adj. (d. răutate). Plin de răutate, veninos: om răutăcĭos, privire răutăcĭoasă. Mușcător, malițios, ironic: epigramă răutăcĭoasă.

răutăciós (ră-u-) adj. m., pl. răutăcióși; f. răutăcioásă, pl. răutăcioáse