Toate definitiile

SĂTURÁRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) sătura. – V. sătura.

SĂTURÁRE s. (rar) saţietate, (pop.) saţ. (Are senzaţia de ~.)

SĂTURÁRE s. v. abundenţă, belşug, bogăţie, îmbelşugare, îndestulare, prisos.

săturáre s. f., g.-d. art. săturắrii

SATURÁRE, saturări, s. f. Faptul de a satura. – V. satura.

SATURÁRE s. v. saturaţie.

SATURÁRE s.f. Acțiunea de a (se) satura și rezultatul ei; saturație. [< satura].

!saturáre s. f., g.-d. art. saturắrii; pl. saturắri

* saturațiúne f. (lat. saturatio, -ónis). Chim. Acțiunea de a satura. Starea de a fi saturat: gradu de saturațiune variază cu temperatura. Fig. Dezgust, saturare deplină: a ajunge la saturațiunea gloriiĭ. – Și -áție și -áre.