Toate definitiile

SCĂFÂRLÍE, scăfârlii, s. f. (Pop. și fam.) Țeasta capului; craniu. ♦ Cap. – Din scafă.

SCĂFÂRLÍE s. v. craniu.

SCĂFÂRLÍE s. v. caliciu, calotă, cap, creştet, cupă, parietal, potir, rotulă, sinciput, vertex.

scăfârlíe (pop., fam.) s. f., art. scăfârlía, g.-d. art. scăfârlíei; pl. scăfârlíi, art. scăfârlíile

scăfălíe (Ban.) și scăfîrlíe f. (d. scafă cu sufixu din cĭoc-îrlie; mgr. skafiolia, cupă, ceașcă). Vîrfu craniuluĭ: să-țĭ rămîie scăfîrlia să se ouă ciocîrlia ! (P.P.). La Isp. scovîrlie, orbită de craniu. V. hîrcă, țeastă, strachină.