Toate definitiile

SCĂPĂRĂTÓR, -OÁRE, scăpărători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care scapără; scânteietor, sclipitor. ♦ Fig. Extrem de inteligent, dotat cu o inteligență vie. 2. S. f. Obiect (cremene, amnar, iască etc.) cu care se scapără pentru a produce scântei. ♦ (Reg.) Chibrit. – Scăpăra + suf. -ător.

SCĂPĂRĂTÓR adj. v. strălucitor.

SCĂPĂRĂTÓR, -OÁRE, scăpărători, -oare, adj. 1. Care scapără; scânteietor, sclipitor. ♦ Fig. Extrem de inteligent, dotat cu o inteligență vie. – Scăpăra + suf. -ător.

scăpărătór adj. m., pl. scăpărătóri; f. sg. și pl. scăpărătoáre