Toate definitiile

SFREDELÚȘ, sfredeluși, s. m. I. Diminutiv al lui sfredel (1). II. 1. (Ornit.) Pitulice. 2. (Entom.; și în sintagma sfredelușul lemnului) Larva răchitarului. – Sfredel + suf. -uș.

SFREDELÚŞ s. 1. (TEHN.) burghiaş, (reg.) sfredelaş, sfredeleac, sfredelecaş, sfredelecuţ. 2. (ENTOM.) sfredel. (~ul este omida fluturelui numit răchitar.)

SFREDELÚŞ s. v. codobatură, ochiul-boului, pitulice, prundar, prundaş.

sfredelúș s. m., pl. sfredelúși

sfredeluș m. (d. sfredel, din cauza vioicĭiuniĭ mișcărilor. O păsărică foarte mică și vioaĭe, numită și împărătuș, impărâțel, bourel, gătejel și cĭoclejel (troglodýtes párvulus). Aușel (regulus cristátus). Numele unuĭ pitic isteț din poveștĭ (prichindel). V. pitulice.