Toate definitiile

SILUÍ, siluiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Astăzi rar) A uza de forță față de cineva sau de ceva; a constrânge, a obliga, a sili (1); a violenta. 2. Spec. A necinsti, a viola o femeie, o fată. 3. Fig. A încălca, a nesocoti; a denatura, a falsifica. – Din sl. silovati „a provoca”.

SILUÍ vb. a batjocori, a necinsti, a viola, (Transilv.) a căzni, (înv.) a ruşina, a sili, a spurca, (ţig.) a pângări. (A ~ o femeie.)

SILUÍ vb. v. altera, constrânge, contraface, deforma, denatura, escamota, face, falsifica, forţa, încălca, măslui, mistifica, nesocoti, obliga, răstălmăci, sili.

siluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. siluiésc, imperf. 3 sg. siluiá; conj. prez. 3 să siluiáscă

siluĭésc v. tr. (vsl. silovati, -siluĭon. V. silesc). Violez, forțez, fac violență: a siluĭ o ladă, (fig.) a siluĭ conștiința cuĭva.