Dictionar de sinonime
STAGNÁNT adj. stătător. (Ape ~.)
STAGIÚNE s. v. anotimp, sezon.
STAGNÁ vb. 1. (reg.) a băltăci, a (se) bălti. (Apa de ploaie ~ pe ogor.) 2. a lâncezi, a trena. (Afacerile ~.) 3. (fig.) a lâncezi, a vegeta, (rar fig.) a tânji. (Viaţa oraşului ~.)
STAGNÁŢIE s. v. lâncezeală, lâncezire, stag-nare, trenare.
STÁMBĂ s. (TEXT.) (pop.) cit. (Rochii de ~.)
STAI interj. 1. v. stop! 2. v. ho! 3. v. ajunge!
STÁMPĂ s. gravură, (înv.) săpătură. (O ~ în lemn reprezentând...)
STAMBOÁLĂ s. v. baniţă, dublu-decalitru.
STÁMBĂ s. v. categorie, fel, gen, presă, soi, specie, speţă, teasc, tip, tipar.
STAN s. v. clin.
STÁNCĂ s. (ORNIT.; Coloeus monedula) v. stăncuţă.
STÁNĂ s. v. abis, adânc, prăpastie, stâncă.
STÁNDARD adj. invar., s. 1. adj. v. banal. 2. s. nivel, (livr.) standing. (~ de viaţă.) 3. s. standard de stat = stas.
STAND s. (TEHH.) banc. (~ de probă, de încercare.)
STANIÓL s. poleială, (reg.) şic. (Ciocolată învelită în ~.)
STÁNDING s. v. nivel, standard.
STANDARDIZÁRE s. tipizare. (~ produselor.)
STANDARDIZÁT adj. tipizat. (Produse ~.)
STANDARDIZÁ vb. a tipiza. (A ~ produsele.)
STÁNIŞTE s. (reg.) bătătură, bourişte, meriză, merizătoare, meriziş, merizişte, meriziştină, merizuş, torişte, zăcătură, (Transilv., prin Maram. şi Olt.) stavă, (Munt.) storişte, (Transilv. şi Ban.) zăcătoare. (Vitele se odihnesc vara la ~.)
STÁNIU s. (CHIM.) cositor, (Transilv. şi Ban.) pleu.
STÁNŢĂ s. v. cameră, încăpere, odaie.
STAR s. divă, vedetă, (fig.) stea. (Un ~ de cinema.)
STÁNIŞTE s. v. cantonament, tabără.
STÁRE s. 1. v. situaţie. 2. v. dispoziţie. 3. situaţie, soartă. (Nu ştie nimic de ~ lor.) 4. situaţie, (înv.) stepenă. (~ înfloritoare.) 5. v. condiţie. 6. condiţie, rang, teapă, treaptă, (pop.) mână, seamă. (Sunt de aceeaşi ~.) 7. v. ierarhie. 8. rost, situaţie. (Avea şi el acum o ~.) 9. v. posibilitate. 10. avere, avut, avuţie, bogăţie, bun, mijloace (pl.), situaţie, (înv. şi reg.) bogătate, prilej, prindere, (reg.) blagă, prinsoare, (prin Transilv.) apucătură, (Transilv.) iosag, (Olt., Ban. şi Transilv.) vlagă, (înv.) bucate (pl.), periusie, (fam.) parale (pl.), (fig.) cheag, seu. (Are ceva ~; om cu ~.)
STÁREŢ s. (BIS.) egumen, (astăzi rar) superior, (înv. şi reg.) staroste, (înv.) prot. (~ al mănăstirii Putna.)
STÁRE s. v. astâmpăr, calm, graviditate, linişte, odihnă, pace, repaus, sarcină, tihnă.
STÁROSTE s. 1. (înv.) baş, proestos, protomeşter. (~ al unei bresle.) 2. (prin Ban. şi Transilv.) tarisfat. (~ la nunţile ţărăneşti.)
STÁREŢĂ s. (BIS.) (înv.) preosteasă.
STÁRŞINĂ s. v. primar.