Dictionar de sinonime
SPOVEDÍRE s. 1. (BIS.) mărturisire, spovedanie, (înv. şi pop.) spovadă, (înv. şi reg.) spovedeală, (înv.) mărturisitură. (~ făcută preotului.) 2. destăinuire, dezvăluire, divulgare, împărtăşire, încredinţare, mărturisire, revelare. (~ unui secret.)
SPOVEDITÓR s. v. confesor, duhovnic.
SPRAY s. atomizator, atomizor.
SPRE prep. 1. (local) asupra, către, înspre, la, (înv.) despre, între, supra. (Îşi aţinteşte privirea ~ noi.) 2. (temporal) către, înspre, (reg.) asupra, (înv.) despre, înde. (Era ~ ziuă.) 3. (arată scopul) ca, de, drept, pentru. (~ încercare; ~ exemplu.) 4. (final) pentru, (înv.) către. (O spun ~ binele tău.)
SPRE prep. v. asupra, ca, contra, drept, împotriva, în, la, pe.
SPRÁFCĂ s. v. anchetare, anchetă, cercetare, instruire.
SPRÍJIN s. 1. v. proptea. 2. v. reazem. 3. v. ajutor. 4. v. protecţie. 5. ajutor, concurs, contribuţie. (~ul lui a fost hotărâtor.) 6. ajutor, concurs, oficii (pl.), serviciu. (Vă ofer ~ul meu.) 7. protecţie, (înv.) regea, regealâc, (reg. fig.) proptă. (Îi serveşte ca ~.) 8. apărare, ocrotire, protecţic, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) apărământ, scuteală, scutinţă, scutire, (fig.) scut. (Serveşte ca ~ împotriva ...) 9. ajutor, ocrotire, patronaj, protecţie, tutelă, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucură de ~ul unei societăţi de binefacere.) 10. egidă, oblăduire, ocrotire, patronaj, protecţie. (Asociaţia se bucură de înaltul ~ al ...) 11. v. apărător. 12. ajutor, reazem, sprijinitor, (fig.) toiag. (Ea e ~ul bătrâneţelor lui.)
SPRIJINEÁLĂ s. v. ajutor, asistenţă, ocro-tire, pop, proptea, prosop, protecţie, reazem, sprijin, susţinere, şervet, ştergar.
SPRIJINÍRE s. 1. v. susţinere. 2. v. ajutare. 3. servire, susţinere. (~ cauzei revoluţiei.) 4. v. ocrotire. 5. susţinere. (~ propunerii cuiva.)
SPRIJINÍ vb. 1. v. susţine. 2. v. rezema. 3. a purta, a susţine, a ţine. (Vom merge cât ne-or ~ picioarele.) 4. v. ajuta. 5. v. patrona. 6. v. baza. 7. v. bizui. 8. a ajuta, a servi, a sluji, a susţine. (A ~ cauza revoluţiei.) 9. a susţine. (A ~ propunere făcută.) 10. v. confirma.
SPRIJINÍ vb. v. aciua, apăra, apuca, cuibări, eschiva, feri, întâmpina, lua, oploşi, opri, para, primi, prinde, pripăşi, sta.
SPRIJINITOÁRE s. v. pop, proptea, reazem, sprijin, susţinere.
SPRIJINÍT adj. 1. proptit, rezemat. (Gard ~.) 2. ajutat, ajutorat, ocrotit, protejat, susţinut, (rar) proteguit, (fam. fig.) proptit. (Om ~.)
SPRIJINITÓR adj., s. 1. adj. v. susţinător. 2. s. v. apărător. 3. s. v. ajutor.
SPRINTEIÓR adj. sprintenel. (Mers ~.)
SPRIJOÁNĂ s. v. ajutor, asistenţă, ocrotire, pop, proptea, protecţie, reazem, sprijin, susţinere.
SPRÍNTEN adj. 1. v. iute. 2. focos, iute, (pop.) ortoman. (Cal ~.) 3. ager, agil, isteţ, iute, repede, vioi, (reg.) zburatic. (~ în mişcări.) 4. iute, vioi, (livr.) alert. (O mişcare ~.) 5. săltat, săltăreţ, vioi, zglobiu, (rar) săltător. (Zborul ~ al rândunicii.)
SPRINTENEÁLĂ s. agerime, agilitate, iuţeală, repeziciune, supleţe, uşurinţă, vioiciune, (astăzi rar) sprintenie, (înv.) sprintinătate. (~ în mişcări.)
SPRÍNTEN adj. v. ager, deştept, dibaci, inteligent, iscusit, isteţ, îndemânatic, priceput, subţire, uşor.
SPRINTENÍE s. v. agerime, agilitate, iuţeală, repeziciune, sprinteneală, supleţe, uşurinţă, vioiciune.
SPRINTINĂTÁTE s. v. agerime, agilitate, iuţeală, repeziciune, sprinteneală, supleţe, uşurinţă, vioiciune.
SPRINTENÉL adj. v. sprinteior.
SPRINTENÍ vb. v. grăbi, iuţi, zori.
SPRINŢÁR adj. 1. v. zburdalnic. 2. hoinar, nesta-tornic, (pop.) spulberatic. (Gânduri ~.)
SPRINŢÁR adj. v. fluşturatic, fluturatic, frivol, neserios, uşuratic, vânturatic, zvânturat, zvânturatic.
SPRÂNCEÁNĂ s. 1. (ANAT.) (înv.) sufruncea. (Are ~ene stufoase.) 2. bucată, fâşie, limbă, petic. (O ~ de pădure.) 3. (GEOGR.) coamă, creastă, creştet, culme, muchie, spinare, (pop.) culmiş. (~ muntelui.)
SPRÂNCEÁNĂ s. v. dâră, dungă, fascicul, fâşie, rază, trâmbă.
SPRÂNJÍ vb. v. alunga, depărta, goni, izgoni, împrăştia, îndepărta, răspândi, răzleţi, risipi.
SPRÂNCENÓS adj. v. sprâncenat.
SPRÂNCENÁT adj. (înv. şi reg.) sprâncenos. (Om ~.)