Dictionar de sinonime
SPÚNE vb. v. apărea, arăta, chema, citi, cânta, evoca, executa, indica, interpreta, intona, ivi, înfăţişa, numi, parcurge, predica, prezenta, propaga, propovădui, răspândi, veni.
SPUNÉNT s. v. exponent.
SPÚNERE s. v. arătare, expunere, istorie, istorisire, înfăţişare, narare, naraţiu-ne, poveste, povestire, prezentare, proverb, răspuns, relatare, replică, ri-postă, vorbă bătrânească, zicală, zică-toare.
SPURC s. v. aghiuţă, demon, diavol, drac, excrement, fecale, guzgan, încornora-tul, lup, naiba, necuratul, reumatism, satană, şobolan, tartor.
SPÚNERE s. 1. exprimare, formulare, pronunţare, rostire, zicere. (~ unei opinii.) 2. declamare, de-clamaţie, recitare, (rar) debitare, (înv.) recitaţie. (~ unei poezii.)
SPUNTÁ vb. v. apărea, arăta, ivi, vedea, zări.
SPURCÁ vb. 1. v. pângări. 2. v. profana. 3. (BIS.) (pop. şi fam.) a se dedulci. (S-a ~ în timpul postului.)
SPURCÁ vb. v. batjocori, compromite, dedulci, defeca, dezonora, drăcui, ieşi, înjura, necinsti, ocărî, ridiculiza, silui, terfeli, viola, zeflemisi.
SPURCÁRE s. 1. v. pângărire. 2. v. profanare.
SPURCÁCI s. (ORNIT.; Otis tetrax) (reg.) spurcoaică, dropie mică, dropie pitică, dropiţă mică.
SPURCÁRE s. v. batjocorire, compromitere, dezonorare, necinstire, terfelire.
SPURCÁT adj. v. carnal, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dez-măţat, fizic, imoral, impur, infam, josnic, mişel, mişelesc, mizerabil, mârşav, mur-dar, necurat, nedemn, nelegiuit, nemer-nic, neruşinat, netrebnic, pervertit, ruşinos, scelerat, stricat, ticălos, tru-pesc, vicios.
SPURCÁT adj. 1. v. profanat. 2. v. oribil.
SPÚRCAT adj. v. deşănţat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, obscen, pornografic, scabros, scârbos, trivial, vulgar.
SPURCÁT s. v. aghiuţă, antrax, cărbune, dalac, demon, diavol, drac, excrement, fecale, încornoratul, naiba, necura-tul, pustulă malignă, reumatism, satană, tartor.
SPURCÁT s., adj. v. eretic, schismatic.
SPURCĂCIÚNE s. v. abjecţie, cisticercoză, excrement, fărădelege, fecale, infamie, josnicie, mişelie, mârşăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloşie, trichinoză.
SPURCOÁICĂ s. v. spurcaci.
SPURCĂTÓR adj., s. v. pângăritor, profana-tor.
SPURCĂCIÚNE s. scârboşenie, scârnăvie. (Ce e ~ asta?)
SPÚSĂ s. v. afirmaţie.
SPÚRIU adj. v. fals, inautentic, inventat, mincinos, născocit, neadevărat, neautentic, neîntemeiat, nereal, plăsmuit, scornit.
SPUZITÚRĂ s. v. alergie, anafilaxie, erupţie, exantem.
SPUZÉNIE s. v. mulţime, potop, puzderie, sumedenie.
SPUZEÁLĂ s. (MED.) băşicuţe (pl.), bubuliţe (pl.), papule (pl.). (~ pe piele.)
SPUZEÁLĂ s. v. alergie, anafilaxie, erupţie, exantem, herpes, mulţime, potop, puzderie, sumedenie.
SPÚZĂ s. (reg.) şperlă. (~ din sobă.)
SPÚZĂ s. v. mulţime, potop, puzderie, sumedenie.
SPUZÁR s. v. vătrai.
SPUSC s. v. călcătoare.