Dictionar de sinonime
SPUDAXÍT adj. v. citit, cult, cultivat, educat, instruit, învăţat.
SPUDAXÍ vb. v. învăţa, studia.
SPULBERÁ vb. 1. a împrăştia, a risipi, (pop.) a zburătăci. (Vântul ~ frunzele.) 2. a viscoli. (Vântul ~ zăpada.) 3. a (se) destrăma, a (se) împrăştia, a (se) risipi, (Olt.) a (se) vărzui, (înv.) a (se) răşchira, (pop. fig.) a (se) răzbuna. (După ploaie, norii s-au ~.) 4. a împrăştia, a risipi, a vântura, (înv.) a spârcui. (A-i ~ pe duşmani în cele patru zări.) 5. a îndepărta, a risipi. (I-a ~ toată temerea.)
SPULBERÁRE s. împrăştiere, risipire. (~ frunzelor, a prafului.)
SPULBERÁ vb. v. distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, supăra, zdrobi, zvânta.
SPULBERÁT adj. 1. împrăştiat, risipit. (Frunze ~.) 2. viscolit. (Zăpadă ~.)
SPULBERÁTIC adj. v. fluşturatic, flutura-tic, frivol, hoinar, neserios, nestator-nic, sprinţar, uşuratic, vânturatic, zvânturat, zvânturatic.
SPULBERĂTÚRĂ s. v. dumbeţ.
SPUMÁ vb. a spumega, (rar) a clăbuci. (Valurile ~; caii ~.)
SPUMA-CÁLULUI s. v. ciuin, odagaci, săpuna-riţă.
SPUMÁRE s. spumegare. (~ apelor.)
SPÚMĂ s. 1. clăbuc, (reg.) săpun, săpuneală. (Face ~ când se spală.) 2. (mai ales la pl.) clăbuc, (reg.) sclăbuc. (Face ~ la gură când vorbeşte.) 3. (GEOL.) spumă-de-mare = piatră ponce, (înv.) piatră spumoasă.
SPUMÁTIC adj. v. înspumat, spumegat, spumegător, spumegând, spumos.
SPUMÁT adj. v. înspumat, spumegând.
SPUMÁRIŢĂ s. v. ciuin, odagagi, săpunariţă.
SPÚMĂ s. v. burete, caimac, elită, floare, lamură, smântână.
SPUMEÁLĂ s. v. stupitul-cucului.
SPUMĂ-DE-MÁRE s. v. magnezit.
SPUMĂTOÁRE s. v. spumieră.
SPUMEGÁRE s. spumare. (~ apelor.)
SPUMEGÁ vb. a spuma, (rar) a clăbuci. (Valurile ~; caii ~.)
SPUMÓS adj. 1. v. înspumat. 2. înspumat. (Vin ~.)
SPUMIÉRĂ s. (Mold.) chepcea, (înv.) spumătoare. (Spuma strânsă deasupra supei se ia cu ~.)
SPUMEGÓS adj. v. înspumat, spumegat, spumegător, spumegând, spumos.
SPUMEGÂND adj. 1. înspumat, (rar) spumat, spumatic. (Cai ~zi.) 2. v. înspumat.
SPUMEGÁT adj. v. înspumat.
SPUMEGĂTÓR adj. v. înspumat.
SPUMÓS adj. v. afânat, diafan, fin, pufos, străveziu, subţire, transparent, vapo-ros.
SPUNĂTÓR adj. v. revelator, semnificativ.
SPÚNE vb. 1. a vorbi, a zice, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi, (înv.) a vorovi. (~-i înainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a vorbi, a zice, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi, (înv.) a glăsi, (depr.) a debita. (~ numai prostii.) 3. v. arăta. 4. v. afirma. 5. v. zice. 6. a face, a zice. (El ~: – Nu vreau!) 7. v. transmite. 8. v. povesti. 9. v. destăinui. 10. v. recita. 11. v. susţine. 12. a se afirma, a se auzi, a se şopti, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (înv. şi reg.) a (se) suna, (reg.) a se slomni. (Se ~ că a plecat.) 13. v. scoate. 14. v. pronunţa. 15. v. supranumi. 16. v. numi. 17. a susţine. (Ce ~ savantul în această carte?) 18. v. presupune. 19. v. conţine. 20. v. semnifica. 21. v. denunţa. 22. v. porunci. 23. v. obiecta.