Dictionar de sinonime
STERILIZÁ vb. 1. v. castra. 2. (MED.) a dezinfecta, (rar) a aseptiza. (A ~ un mediu.)
STERILITÁTE s. v. ineficacitate, ineficienţă, inutilitate, zădărnicie.
STERILIZÁRE s. 1. v. castrare. 2. (MED.) dezinfec-tare, dezinfecţie, (rar) aseptizare. (~ unui mediu.)
STERILIZÁNT adj., s. v. dezinfectant.
STERÍNĂ s. (BIOL.) sterol.
STERILIZÁT adj. 1. castrat. 2. (FARM., MED.) aseptic, dezinfectat, steril. (Pansament ~.)
STERN s. (ANAT.) os sternal.
STERÓL s. (BIOL.) sterină.
STERP adj. 1. v. steril. 2. (BOT.) steril. (Plantă ~earpă.) 3. nefertil, neproductiv, neroditor, sărac, slab, steril, (rar) nerodnic, sărăcăcios, sec, (Transilv.) macru, (înv.) neproducător, sterpos. (Un sol ~.) 4. arid, neproductiv, neroditor. (O câmpie, o regiune ~earpă.)
STERP adj. v. chircit, degenerat, ineficace, ineficient, infructuos, inutil, închircit, înţelenit, necultivat, nedesţelenit, nedezvoltat, nefolositor, nelucrat, netrebuincios, neutil, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sec, secat, sfrijit, uscat, van, zadarnic.
STERPÁR s. (reg.) sterpetar. (~ul este ciobanul care păzeşte oile sterpe.)
STERPETÁR s. v. sterpar.
STERPÍE s. v. sterilitate.
STERPÓS adj. v. nefertil, neproductiv, nero-ditor, sărac, slab, steril, sterp.
STERPĂCIÚNE s. v. nefertilitate, neproductivitate, nerodnicie, pocitanie, pocitură, sărăcie, sterilitate, stârpitură.
STIC s. v. spetează.
STÍBIU s. (CHIM.) antimoniu, (înv.) sârmea, surmă.
STIBÍNĂ s. (CHIM.) antimonit.
STÍCLĂ s. 1. (Olt., Mold., Bucov. şi Transilv.) glajă. (Vas de ~.) 2. (livr.) butelie, (reg.) butelcă, şip, uiagă, (prin Ban.) belcă, (Olt., Mold., Bucov. şi Transilv.) glajă. (O ~ cu lapte.) 3. v. geam. 4. v. lentilă. 5. cilindru, glob, (reg.) burlui, ţilindru. (~ de lampă.) 6. (CHIM.) sticlă organică = plexiglas, stiplex, polimetacrilat de metil; sticlă solubilă = silicat de sodiu.
STICLÁR s. 1. (Mold., Bucov. şi Transilv.) glajer. (E ~ la Sighişoara.) 2. geamgiu, (Mold., Bucov. şi Transilv.) glăjer. (I s-a spart geamul, trebuie să cheme ~ul.)
STÍCIU s. v. băţ, coadă, nuia, prăjină, vargă.
STÍCLĂ s. v. monoclu.
STICLĂRÍE s. (Mold., Bucov. şi Transilv.) glăjerie.
STICLIŞOÁRĂ s. v. sticluţă.
STICLÍ vb. v. aţinti, fixa, pironi, ţinti, ţintui.
STICLÍRE s. 1. lucire, scânteiere, sclipire, strălucire, (rar) străluciu, străluminare, (înv.), lucoare, strălucoare. (~ diamantului.) 2. licărire, lucire, scăpărare, scânteiere, sclipire, strălucire. (O ~ ciudată a ochilor.)
STICLÉTE s. v. gardian, poliţai, poliţist, regină, sergent.
STICLÍ vb. 1. v. străluci. 2. a luci, a scânteia, a sclipi, a străluci, (rar) a strălumina. (Albe coifuri ~.)
STICLÉTE s. (ORNIT.; Carduelis carduelis) (reg.) cucoană, cuconiţă, domnişoară, domnişor, domnuţ, logăcel, logociţă, oiţă, scai, scaiete, scăiecior, scăişor, spinărel, turculeţ, vărguţă, ciuş-de-ghimpe, pasărea-scaiului, pasăre-de-scai, pasăre-domnească, (Bucov.) scăier, (Transilv.) tengheliţă.
STICLÍT adj. v. aţintit, fixat, pironit, ţintit, ţintuit.