Dictionar de sinonime
STÂNJENÉL s. (BOT.) 1. (Iris germanica) iris, stânjen, (reg.) ceapă, cocoş, cocoşel, crin, lilie, lilion, paparigă, sabie, spetează, stânjeniţă, tulipan, coada-cocoşului, cosiţa-fetelor, floa-re-vânătă, frunză-lată, iarbă-lată. 2. (Iris variegata) iris, stânjen, (reg.) lilion-păsăresc. 3. (Iris pseudacorus) iris, stânjen de baltă, stânjen galben, (reg.) spetează, spetegioară, crin-de-apă, crin-gal-ben, lilie-galbenă.
STÂNJENÍRE s. 1. deranjare. 2. jenă.
STÂNJENÍ vb. v. jena, ruşina, sfii.
STÂNJENÍ vb. 1. v. deranja. 2. v. împiedica.
STÂNJENÉL s. v. răţişoară.
STÂNJENÍT adj. 1. v. stingherit. 2. stingher, stin-gherit. (Se simţea ~ în casa directorului.)
STÂNJENITÓR adj. v. incomod.
STÂRC s. (ORNIT.) 1. stârc cenuşiu (Ardea cinerea) = bâtlan, (reg.) ceapur, gâtlan, pescar; stârc purpuriu (Ardea purpurea) = bâtlan roşiatic, bâtlan roşu, stârc roşu, (reg.) bâtlan scorţişor, bâtlan scorţişoriu, ceapur roşu, ciaclă-de-trestie, ciaclă-roşie, gac-roşu; stârc roşu v. stârc purpuriu. 2. (Ardeola ralloides) (reg.) bâtlan galben. 3. stârc alb (Egretta alba) = egretă, (rar) erodiu alb, erodiu mare, (reg.) bâtlan alb, ceapur mare, stârc bălan. 4. stârc mic (Ixobrychus minutus) = stârc-pitic, (pop.) scrofiţă; stârc pitic (Ixobrychus minutus) v. stârc mic. 5. stârc-de-noapte (Nycticorax nycticorax) = (reg.) cuacă, stârc-cenuşiu-de-noapte, stârc-cenuşiu-mic.
STÂNJENÍU adj., s. v. liliachiu, mov, violet, vioriu.
STÂNJENÍŢĂ s. v. iris, stânjen, stânjenel.
STÂRCIÓG s. v. butuc, fus, pat, picior, scaun, strat, talpă.
STÂRCÍT adj. v. chircit, contractat, ghemuit, închircit, strâns, zgârcit.
STÂRCCENUŞIUMÍC s. v. corb-de-noapte, stârc-de-noapte.
STÂRC-DE-NOÁPTE s. v. bou-de-baltă.
STÂRC BĂLÁN s. v. egretă, stârc alb.
STÂRCCENUŞIUDENOÁPTE s. v. stârc-de-noapte.
STÂRC ALB MÍC s. v. bâtlan mic.
STÂRC s. v. barză, cocostârc.
STÂRCÍ vb. v. chirci, contracta, ghemui, închirci, strânge, zgârci.
STÂRNÍ vb. 1. v. hăitui. 2. a scormoni, a scorni, (pop.) a scociorî. (~ prin pădure în căutarea vânatului.) 3. a agita, a răscoli, a ridica. (Vântul ~ praful.) 4. v. asmuţi. 5. v. instiga. 6. a aţâţa, (fig.) a scormoni, a zgândări. (Nu-i mai ~ durerea!) 7. a apărea, a se isca, a se ivi, a începe, a (se) porni, a se produce, (înv. şi reg.) a se scociorî, (fig.) a se naşte. (S-a ~ din senin o furtună.) 8. a cauza, a crea, a da, a determina, a face, a pricinui, a produce, a provoca. (Injecţia i-a ~ o senzaţie de înviorare.) 9. a se declanşa, a se dezlănţui, a se isca, a izbucni, a (se) porni, (rar) a se prăvăli, (înv. şi reg.) a se dezlega, a se scorni, (înv.) a se scula, a sc sparge, a sta, (fig.) a se aprinde. (S-a ~ un conflict.) 10. a cauza, a declanşa, a determina, a dezlănţui, a genera, a isca, a naşte, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, (înv. şi reg.) a scomi, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discuţii furtunoase.) 11. a isca, a naşte, a produce, provoca, a ridica. (Cartea a ~ numeroase controverse.) 12. v. suscita. 13. a (se) face, a (se) produce, a (se) provoca. (Vestea a ~ vâlvă.)
STÂRLÍCI s. v. aluniţă.
STÂRC-PITÍC s. v. bâtlănaş.
STÂRNÍ vb. v. deştepta, inventa, înfuria, mânia, născoci, plăsmui, scorni, scula, ticlui, trezi.
STÂRNÍRE s. 1. v. hăituire. 2. v. asmuţire. 3. v. insti-gare. 4. v. dezlănţuire. 5. v. provocare.
STÂRPÍ vb. 1. v. masacra. 2. v. eradica. 3. (fig.) a tăia. (A ~ răul din rădăcină.) 4. v. lichida.
STÂRNÍT adj. 1. v. asmuţit. 2. v. instigat.
STÂRPÍRE s. v. castrare, jugănire, jugănit, scopire, scopit, sterilizare.
STÂRPÍ vb. v. avorta, castra, jugăni, scopi, seca, steriliza.
STÂRPÍRE s. 1. v. masacrare. 2. v. eradicare. 3. v. li-chidare.
STÂRPÍT adj. distrus, exterminat, nimicit. (O spe-cie ~.)