Dictionar de sinonime
STRATAGÉMĂ s. subterfugiu, şiretenie, şiretlic, şmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleşug, (rar) şireţie, (reg.) solomonie, (Ban. şi Transilv.) mişculanţă, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiţă, chiţibuş, manevră, merchez. (De ce ~ a uzat?)
STRAT s. v. adăpost, afet, aşternut, culcuş, masă, pat, placentă, sălaş, veşcă.
STRATÓRNIC s. v. postelnic.
STRATIÓT s. v. militar, ostaş, oştean, soldat.
STRATIGRAFÍE s. geologie istorică.
STRATIFICÁŢIE s. stratificare. (Proces de ~.)
STRATIFICÁRE s. stratificaţie. (Proces de ~.)
STRATIFICÁT adj. (înv.) păturos. (Cărbune ~.)
STRĂBÁTE vb. 1. v. pătrunde. 2. v. răzbate. 3. a despica. (O pasăre ~ văzduhul.) 4. a intra, a pătrunde. (Lumina ~ pe fereastră.) 5. v. ajunge. 6. a face, a merge, a parcurge. (~ zilnic 10 km.) 7. v. parcurge. 8. (SPORT) a acoperi, a parcurge. (Atletul a ~ dstanţa de 5000 m în ...) 9. a colinda, a cutreiera, a parcurge, a vântura, (pop. şi fam.) a bate, (pop.) a călca, a ocoli, a petrece, (înv. şi reg.) a răzbate, (înv.) a plimba, (rar fig.) a treiera. (~ pe rând oraşele şi satele.) 10. v. co-linda. 11. v. parcurge.
STRĂBĂTĂTÓR adj. v. insistent, perseverent, persistent, răzbătător, statornic, stă-ruitor, tenace.
STRĂBĂTĂTÓR adj. v. perspicace.
STRĂBÁTERE s. 1. v. pătrundere. 2. intrare, pătrundere. (~ luminii prin fereastră.) 3. parcur-gere, traversare. (După ~ întregii câmpii, râul o ia spre sud.)
STRĂBÚN adj., s. 1. adj. părintesc, strămoşesc, (înv.) străbunesc. (Să ne apărăm moşia ~.) 2. s. pl. părinţi (pl.), strămoşi (pl.). (Datină rămasă de la ~.) 3. s. străbunic, strămoş, (înv.) protopă-rinte. (E un ~ de-al meu.) 4. adj. străvechi, (înv.) străbunesc. (Datină ~.)
STRĂBUNÉSC adj. v. părintesc, străbun, strămoşesc, străvechi.
STRĂBUNÍC s. 1. străbun, strămoş, (înv.) proto-părinte. (Datini de la ~ii noştri.) 2. răzbunic, (rar) răzbun. (Un ~ de-al tatei.)
STRĂCHINEÁ s. v. străchinuţă.
STRĂCHIOÁRĂ s. v. străchinuţă.
STRĂCHINÚŢĂ s. (reg.) străchinea, străchioară.
STRĂDÁLNIC adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.
STRĂDÁNIE s. 1. caznă, chin, efort, forţare, muncă, osteneală, sforţare, silinţă, străduinţă, trudă, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) străduială, străduire, (pop.) canoneală, (reg.) ştrapaţ, (prin Munt.) morânceală, (Mold. şi Transilv.) zoală, (înv.) căznire, nevoinţă, osteninţă, sforţă, stră-dănuinţă, strădănuire. (~ lui a fost încununată de succes.) 2. efort, încercare, osteneală, sforţare, silinţă, străduinţă. (Toate ~iile lui au fost zadarnice.) 3. v. perseverenţă. 4. v. hărnicie.
STRĂDÁNIE s. v. calvar, canon, caznă, chin, durere, martiraj, martiriu, mucenicie, patimă, schingiuire, schingiuit, suferinţă, supliciu, tortură.
STRĂDĂNUÍ vb. v. canoni, căzni, chinui, forţa, frământa, munci, necăji, osteni, sforţa, sili, strădui, trudi, zbate, zbu-ciuma.
STRĂDĂNUÍNŢĂ s. v. caznă, chin, efort, forţare, muncă, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă, trudă, zbatere.
STRĂDĂNUÍRE s. v. caznă, chin, efort, forţare, muncă, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie străduinţă, trudă, zbatere.
STRĂDUÍ vb. 1. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forţa, a se frământa, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforţa, a se sili, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. şi pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sârgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osârdnici, a (se) osârdui, a se volnici, (fig.) a se sfărâma. (Se ~ ca să rezolve problema.) 2. a (se) lupta, a se sforţa, a se sili. (Se ~ să împiedice răul.) 3. a căuta, a încerca, a se sili, (pop.) a cerca, a se munci, a se osteni, a se trudi. (~ te să fii amabil!) 4. a se forţa, a încerca, a se sforţa, a se sili. (Se ~ să-i câştige bună-voinţa.)
STRĂDUIÁLĂ s. v. caznă, chin, efort, forţare, muncă, osteneală, sforţare, silintă, strădanie, străduinţă, trudă, zbatere.
STRĂDUÍ vb. v. chinui, suferi.
STRĂDUÍRE s. v. caznă, chin, efort, forţare, muncă, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă, truda, zbatere.
STRĂDUÍNŢĂ s. 1. v. strădanie. 2. efort, încercare, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie. (Toate ~ele lui au fost zadarnice.) 3. v. perseverenţă. 4. v. hăr-nicie. 5. ardoare, râvnă, sârguinţă, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osâr-duire, osârduitură, protimie. (~ lui era demnă de lăudat.)
STRĂDUITÓR adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, perseverent, răb-dător, silitor, sârguincios, sârguitor, stăruitor, tenace, vrednic, zelos.