Dictionar de sinonime
STREŞINÚŢĂ s. (reg.) streşioară.
STREPEZÍT adj. (Transilv.) streped. (Dinţi ~ţi.)
STREPEZICIÚNE s. v. strepezeală.
STREPEZÍRE s. (înv.) strepezitură. (~ dinţilor.)
STREPEZÍ vb. (reg.) a se sărbezi. (I s-au ~ dinţii.)
STREPEZEÁLĂ s. (rar) strepeziciune. (Simte o ~ în gură.)
STREPEZITÚRĂ s. v. strepezire.
STRIÁ vb. v. zimţui.
STRIÁŢIE s. 1. v. dungă. 2. striu.
STRICÁ vb. 1. v. deteriora. 2. v. ponosi. 3. v. ruina. 4. v. avaria. 5. v. defecta. 6. v. forţa. 7. v. distruge. 8. v. altera. 9. v. altera. 10. v. deranja. 11. v. caria. 12. v. dăuna. 13. v. vătăma. 14. (MED.) a i se deranja. (I s-a ~ stomacul.) 15. v. polua. 16. a se închide, a se mohorî, a se posomorî. (Vremea s-a ~.) 17. a (se) corupe, a (se) deforma. (O limbă care s-a ~ sub influenţa ...) 18. a (se) corupe, a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrâna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăţa, (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral.) 19. v. zădărnici. 20. v. desface.
STREŞIOÁRĂ s. v. streşinuţă.
STRETÉNIE s. v. întâmpinarea domnului.
STRICÁ vb. v. abroga, anula, asasina, certa, contagia, contamina, deflora, deochea, deplasa, descoase, desfiinţa, destrăma, deşira, devasta, dezarticula, dezvirgina, disloca, distruge, infecta, infirma, invalida, irosi, înrăutăţi, învrăjbi, jefui, luxa, molipsi, mutila, nimici, omorî, pierde, pârjoli, prăda, prăpădi, pustii, risipi, schilodi, scrânti, sfărâma, sparge, suci, supăra, suprima, ucide.
STRICÁT adj. v. contrafăcut, falsificat, mutilat, schilod, schilodit, spălăcit, şters.
STRICÁRE s. v. călcare, daună, încălcare, înrăutăţire, nesocotire, pagubă, pier-dere, prejudiciu, stricăciune, violare.
STRICÁRE s. 1. degradare, deteriorare, învechire, uzare, (înv.) degradaţie. (~ mobilei.) 2. de-gradare, deteriorare, ponosire, roadere, tocire, uzare, (rar) ponoseală. (~ hainelor.) 3. dără-pănare, degradare, măcinare, părăginire, ruinare. (~ unui zid vechi.) 4. avariere, deterio-rare, (pop.) vătămare. (~ unui sistem tehnic.) 5. forţare, spargere, violare. (~ unei încuietori.) 6. distrugere, nimicire, prăpădire. (~ recoltei din cauza ploilor.) 7. acrire, alterare, descompunere, fermentare, împuţire, înăcrire. (~ mâncării.) 8. alterare, descompunere, râncezire. (~ materiilor grase.) 9. deranjare. (~ pieptănăturii.) 10. (MED.) deranjare. (~ sto-macului.) 11. alterare, poluare, viciere. (~ aerului dintr-o încăpere.) 12. corupere, deformare. (~ unei limbi.) 13. corupere, decădere, depravare, pervertire, viciere, (înv.) degradaţie. (~ moravurilor.) 14. desfacere, rupere. (~ logodnei.)
STRICÁT adj., s. 1. v. deteriorat. 2. adj. v. ponosit. 3. adj. v. ruinat. 4. adj. v. avariat. 5. adj. v. defect. 6. adj. v. forţat. 7. adj. v. alterat. 8. adj. v. alterat. 9. adj. v. cariat. 10. adj. (MED.) deranjat. (Are stomacul ~.) 11. adj. v. poluat. 12. adj. stâlcit. 13. adj. corupt, deformat. (Forme lexicale ~.) 14. adj. v. desfrânat. 15. adj., s. depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat ~.)
STRICÁT adj., adv. v. defectuos, greşit, incorect, necorect, prost, rău.
STRICÁTĂ adj. decăzută, pierdută. (O femeie ~.)
STRICĂCIÓS adj. v. alterabil, dăunător, efe-mer, negativ, nociv, păgubitor, periculos, pieritor, prejudiciabil, primejdios, rău, schimbător, stricător, temporar, tre-cător, vătămător, vremelnic.
STRICÁTĂ adj. v. deflorată, dezvirginată.
STRICĂCIÚNE s. 1. v. pagubă. 2. v. avarie. 3. v. corupţie.
STRICĂCIÚNE s. v. hernie, lepră, vătămare.
STRICĂTÓR adj. dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, vătă-mător, (livr.) pernicios, (înv. şi pop.) pierzător, (reg.) dăunăcios, dăunos, (înv.) pagubnic, prejudicios, stricăcios. (Efecte ~oare pentru ...)
STRICĂTÚRĂ s. v. daună, pagubă, pierdere, prejudiciu, stricăciune.
STRICNITÚRĂ s. v. înjunghietură, înţepătură, junghi, junghietură.
STRICNEÁ s. (reg.) sâmcea. (Cu ~ua sânt sângerate vitele umflate.)
STRICNÍ vb. v. sângera.
STRICT adj., adv. 1. adj. aspru, riguros, sever, straşnic, (rar) strâns. (O disciplină ~; un regim alimentar ~.) 2. adj. exact, precis, riguros, ştiin-ţific. (O definire ~.) 3. adv. minim. (Sortiment ~ necesar.)
STRICTÉŢE s. v. severitate.