Dictionar de sinonime
STINGHERÍ vb. 1. a deranja, a incomoda, a încurca, a jena, a stânjeni, a supăra, a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, a inoportuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zăticni, (Mold. şi Bucov.) a zăhăi, (înv.) a sminti. (Te rog să nu-l ~ de la lucru.) 2. a împiedica, a jena, a stânjeni. (Îl ~ în mişcări.)
STÍNGHIE s. 1. (înv. şi reg.) preghiţă, (prin Olt. şi Ban.) ştează. (~ la o mobilă.) 2. chingă, (reg.) calafat, curmeziş, pop, punte, stâlp, uşă, zăplat. (~ la fundul unui vas.) 3. (TEHN.) braţ, chingă, coardă, spetează, (pop.) curmeziş. (~ la podul coşului morii.) 4. (TEHN.) chingă, scândură, spetează, (pop.) blană. (~ la războiul de ţesut.) 5. (TEHN.) lopăţică, pop, spetează. (La cârceiele carului se află o ~.) 6. (TEHN.) bulfeu, cruce, spetează, (pop.) scăluş, (Transilv., Ban. şi Olt.) fiulare, (Olt.) jiglă, (prin Mold.) lopăţică, (Ban.) remeneacă, (Transilv.) scândurică. (~ la jug.)
STINGHERITÓR adj. incomod, jenant, neplăcut, stânjenitor, supărător. (O situaţie ~oare.)
STINGHERÍT adj. 1. încurcat, jenat, stânjenit, (rar) strâmtorat. (Se simţea cam ~.) 2. stingher, stânjenit. (Se simţea ~ în casa directorului.)
STINGHIOÁRĂ s. stinghiuţă.
STÍNGHIE s. v. cocârlă, fuscel, regiune inghinală, schimbătoare, spetează, spiţă, treaptă.
STINGHIÚŢĂ s. v. stinghioară.
STINS adj. 1. înăbuşit. (Un incendiu ~.) 2. v. estom-pat. 3. v. difuz. 4. v. slab. 5. v. înăbuşit. 6. v. încet. 7. v. prescris.
STIPÉNDIU s. v. bursă, subvenţie.
STIPENDIÉRE s. v. finanţare, subvenţio-nare.
STIPENDÍST s. v. bursier.
STIPENDIÁT adj. v. finanţat, subvenţionat.
STIPENDIÁT s. v. mercenar.
STIPENDIÁ vb. v. finanţa, subvenţiona.
STINS adj. v. ruinat, sărăcit, scăpătat.
STIPULÁRE s. v. clauză.
STÍPLEX s. v. plexiglas.
STIPULÁ vb. v. prevedea.
STIRIGOÁIE s. (BOT.; Veratrum) (reg.) bozăţel.
STIRÉN s. (CHIM.) feniletenă, vinilbenzen.
STÍRCĂ s. v. chibrit.
STIPULÁŢIE s. v. clauză.
STIVÁRE s. v. stivuire.
STÍRPE s. v. familie, naştere, neam, obârşie, origine, provenienţă,viţă.
STIVÁJ s. v. stivuire.
STIVÁ vb. v. stivui.
STÍVĂ s. v. cală, hambar.
STIVATÓR s. v. stivuitor.
STIVUITÓR s. (rar) stivator.
STÂLCÍ vb. 1. v. strivi. 2. v. snopi. 3. a deforma, a denatura, a poci, a schimonosi, a scâlcia, a stropşi, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele unei limbi, când vorbeşte.)