Dictionar de sinonime

BIDINEÁ s. (reg.) perie, (prin Transilv.) mătură, (Transilv.) meseleu, (prin Munt.) premetea, (sudul Transilv. şi nordul Olt.) spoitor.

BICIÚŞCĂ s. 1. v. bici. (O lovitură de ~.) 2. v. cravaşă.

BICIUÍRE s. v. ridiculizare, satiră, satirizare.

BICIUITÓR adj. v. sarcastic, satiric.

BICIUÍ vb. v. ridiculiza, satiriza.

BICIUIÁLĂ s. v. biciuire, şfichiuire, şfichiuitură.

BICIUÍRE s. 1. şfichiuire, şfichiuitură, (rar) biciuială. (~ cailor.) 2. v. flagelare.

BICIUÍ vb. 1. a şfichiui, (reg.) a sfârcâi, a zbiciui, a zbiciula, (înv.) a smicura. (~ caii.) 2. v. flagela.

BICICLÍST s. v. ciclist.

BICHIRÍ vb. v. migăli.

BICI s. biciuşcă, (reg.) năpârcă, (Mold.) puhă, (Ban. şi Transilv.) zbici. (O lovitură de ~.)

BÍCEPS s. (ANAT.) (pop.) pulpă, (prin vestul Transilv.) purcea.

BICARBONÁT s. (CHIM.) carbonat acid.

BICÁŞ s. v. cremene, cuarţ, silex.

BICAMERALITÁTE s. (POL.) bicamerism.

BICAMERÍSM s. v. bicameralitate.

BIC s. v. taur.

BIBLIOGRAFÍE s. (rar) literatură. (A studiat ~ de specialitate.)

BÍBLIE s. (BIS.) scriptură, sfânta scriptură.

BIBILÓI s. (ORNIT.) (Mold.) picheroi. (~ul este bărbătuşul bibilicii.)

BIBÍŢĂ s. v. bibilică.

BIBILÍCĂ s. 1. (ORNIT.; Numida meleagris) (reg.) găină-cu-mărgăritare, găină-de-mare, (prin Transilv.) bibiţă, (prin OIt.) câţă, (prin Ban.) pică, (prin Mold. şi Bucov.) pichere, pichie, pichiriţă, (prin Ban.) pipică, (Transilv.) pirchiţă. 2. (BOT.; Fritillaria meleagris) (reg.) coroană, lalea.

BIBÍC s. v. nagâţ.

BIBERÓN s. (rar) sugărice.

BÍBER s. v. castor.

BIBÁZIC adj. (CHIM.) biacid. (Substanţă ~; acid ~.)

BIBAN-SOÁRE s. v. peşte-auriu, peşte-curcubeu, peşte-soare.

BIBAN AMERICÁN s. v. peşte-auriu, peşte-curcubeu, peşte-soare.

BIACÍD adj. v. bibazic.

BIAG s. v. pecete, sigiliu, ştampilă.