Dictionar de sinonime
BELŞÚG s. 1. abundenţă, bogăţie, îmbelşugare, îndestulare, prisos, (rar) afluenţă, mănoşie, răsfăţ, risipă, (livr.) opulenţă, profuziune, (pop.) jertfă, (prin Olt.) temei, (înv.) sătul, săturare, spor. (~ de bunuri.) 2. v. bunăstare.
BELŞÍŢĂ s. (BOT.; Canna indica) cană.
BELLEÁRTE s. pl. arte frumoase (pl.).
BELITOÁRE s. v. abator.
BELÍT s. v. jupuială, jupuire, jupuit.
BELÍT adj. v. bulbucat, căscat, holbat, jupuit, mare, mărit, umflat, zgâit.
BELÍRE s. v. bulbucare, căscare, holbare, jupuială, jupuire, jupuit, mărire, umflare, zgâire, zgâit.
BELIGERÁNT adj., s. (MIL.) (înv.) războitor. (Părţile ~.)
BELICÓS adj. v. agresiv, bătăios, brutal, coleric, dur, impulsiv, iute, militarist, nestăpânit, provocator, războinic, violent.
BELÍ vb. v. bulbuca, căsca, holba, juli, jupui, mări, umfla, zdreli, zgâi, zgâria.
BÉLFER s. v. dascăl, institutor, învăţător, profesor.
BELHÍŢĂ s. (ZOOL.; Myoxus glis) chiţcan, (reg.) guzgan-de-munte.
BELETRÍSTICĂ s. v. literatură.
BELETRÍSTIC adj. v. literar.
BELETRÍST s. v. literat, om de litere, scriitor.
BELENGHÉR s. v. costrei.
BELEMNÍT s. (GEOL.) (reg.) coadă-de-şarpe.
BELEÁZNĂ s. v. bubă, cicatrice, leziune, plagă, rană, semn, urmă.
BELEÁ s. v. ciclu, menstruaţie, period.
BELE-ÁRTE s. pl. v. belle-arte.
BELEÁ s. v. necaz.
BÉLDIŢĂ s. (IHT.; Alburnoides bipunctatus) (Mold.) berchiţă, (Olt.) coconar, (Transilv.) lătăreaţă.
BÉLDIE s. v. bălărie, băţ, buruiană, coadă, cotor, curpen, nuia, par, prăjină, tuleu, tulpină, vargă, vrej.
BELCLÚG s. inel, verigă. (~ de lacăt.)
BELCÉU s. v. leagăn.
BELADÓNĂ s. v. mătrăgună.
BELAGÓNI s. v. muşcată.
BÉLCĂ s. v. sticlă.
BÉICĂ s. v. cuarţ.
BEILÍC s. (înv.) conac.