Dictionar de sinonime

BERCÉUSE s. v. balansoar.

BERC s. v. dumbravă.

BERBECÚŢ s. v. becaţă, becaţină, berbecel, lupul-vrăbiilor, papură, sfrâncioc.

BERBECÉL s. f. v. sfrâncioc.

BERBECÉI s. pl. v. ciuin, odagaci, săpunariţă.

BERBÉC s. 1. (ZOOL.) (Ban., Transilv. şi Mold.) arete. (~ul este masculul oii.) 2. (TEHN.) sfărâmător. 3. (MIL., IST.) (înv.) arete. (~ul servea în trecut la spargerea zidurilor unei cetăţi.) 4. (ASTRON.; art.) (înv.) aretele (art.). (~ul este o constelaţie din emisfera boreală.)

BERBANTLÂC s. v. crailâc.

BENZÓE s. v. smirnă.

BENZOFENÓNĂ s. (CHIM.) difenilcetonă.

BENZÓL s. v. benzen.

BENZOPIRÓL s. v. indol.

BERBÁNT s. v. afemeiat, crai.

BENZÍL s. (CHIM.) dibenzoil, difenildicetonă. (~ul este folosit în sinteze organice.)

BENZÉN s. (CHIM.) benzol. (~ul este un lichid incolor volatil.)

BENZEDRÍNĂ s. (FARM.) amfetamină, fenamină. (~ este un excitant al sistemului nervos central.)

BENZALDEHÍDĂ s. (CHIM.) aldehidă benzoică. (~ are miros de migdale amare.)

BÉNTE s. pl. v. cătuşe, fiare.

BENÍGN adj. (MED.) curabil, uşor, vindecabil. (Formă ~ a unei boli.)

BÉNGA s. art. v. aghiuţă, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

BENEVÓL adj. facultativ, nesilit, voluntar. (Contribuţii ~.)

BENETÍT s. (GEOL.) cicadeoidea. (~ este o gimnospermă jurasică.)

BENEFÍCIU s. v. câştig.

BENEFICIÁ vb. 1. v. câştiga. 2. a se bucura, a se folosi, a profita. (~ de ajutorul cuiva, de câteva zile libere etc.)

BENÉFIC adj. v. binefăcător, favorabil, prielnic, propice.

BENEDICŢIÚNE s. v. binecuvântare, blagoslovire.

BENCHETUIÁLĂ s. v. chef.

BENCHÉT s. v. benchetuială, chef, ospăţ, petrecere, praznic, prăznuire.

BENCHETUÍ vb. v. chefui.

BELZEBÚT s. v. aghiuţă, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

BELŞUGÓS adj. v. abundent, bogat, bun, îmbelşugat, îndestulat, mare, mănos.