Dictionar de sinonime

BIANUÁL adj. v. semestrial.

BIBÁN s. (IHT.) 1. (Perca fluviatilis) baboi, (reg.) ghigorţ, răspăr, (Mold. şi Bucov.) costrăş. 2. biban-soare (Lepomis gibbosus) = (reg.) sorean, sorete.

BÉZNĂ s. v. abis, adânc, prăpastie.

BÉZNĂ s. întunecare, întunecime, întuneric, negură, obscuritate, (livr.) tenebre (pl.), (rar) negureală, (Transilv.) şutic, (înv.) întunec, întunericime, (ţig.) negru, noapte. (Era o ~ de nepătruns.)

BEZMÉTIC adj. v. smintit.

BEZMĂNÁR s. v. embaticar.

BÉZMĂN s. v. embatic, emfiteoză.

BEZÉR s. v. mezenter, mezoblast.

BEZ adv. v. fără.

BEZĂRĂU s. v. mezenter, mezoblast.

BÉUCĂ s. v. copcă, ochi.

BEÚŢĂ s. v. cremene, silex.

BEŢÂRC s. v. judeţ.

BEŢÍVĂ s. v. muşiţă.

BEŢÍV s., adj. v. alcoolic.

BEŢIŞÓR s. 1. v. beţigaş. 2. baghetă, (rar) vargă. (~ul dirijorului.)

BEŢIGÁŞ s. beţişor, (reg.) bâticel, bâtuţ.

BEŢÍE s. v. sălbăţie.

BEŢÍE s. I. 1. îmbătare. (~ lui a fost rapidă.) 2. v. ebrietate. 3. v. alcoolism. 4. chef, (înv.) băutură. (A făcut o ~ de pomină.) II. (MED.) beţie albă v. toxicomanie.

BETÚLĂ s. v. mesteacăn.

BETONIÉR s. v. betonist.

BETONÍST s. betonier.

BETEŞÚG s. v. afecţiune, boală, cusur, defect, deficienţă, imperfecţiune, infirmitate, insuficienţă, invaliditate, lacună, lipsă, maladie, meteahnă, nărav, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.

BETEJÍ vb. v. îmbolnăvi, mutila, schilodi.

BETELÍE s. bată, (reg.) brăcinăriţă, (Olt. şi Transilv.) veacă.

BETEJEÁLĂ s. v. afecţiune, boală, infirmitate, invaliditate, maladie.

BETEGÓS adj. v. bolnăvicios.

BETEÁLĂ s. (reg.) tel. (~ miresei).

BETEGÍE s. v. afecţiune, boală, infirmitate, invaliditate, maladie.

BETEALA-REGÍNEI s. v. drăgaică, sânziană albă.