Dictionar de sinonime
TRĂSNITÓR s. v. spărgător.
TRĂSÚRA s. art. v. vizitiul.
TRĂSNITÚRĂ s. 1. v. trăsnet. 2. v. bubuire.
TRĂSÚRĂ s. I. 1. birjă, (reg.) droşcă, (Transilv., Ban. şi Maram.) cocie, (ieşit din uz, prin Munt.) muscal, (înv.) fiacru. (A luat o ~ până la gară.) 2. trăsură închisă = cupeu, (înv. şi pop.) caretă. II. trăsură de unire v. liniuţă de unire.
TRĂSURÍCĂ s. v. cărucior.
TRĂSÚRĂ s. v. linie, obraţ, trăsătură.
TRĂSURĂ CU ÁBURI s. v. locomotivă, maşină, tren.
TREÁBĂ s. v. deprindere, necesitate, nevoie, obicei, obişnuinţă, trebuinţă.
TREÁBA s. art. v. necesităţile, nevoile.
TREÁBĂ s. 1. v. lucru. 2. v. activitate. 3. v. afacere. 4. v. ispravă. 5. v. chestiune.
TREACĂ-MEÁRGĂ interj. v. fie.
TREÁCĂT s. trecere. (A venit în ~ pe la el.)
TREANCA-FLEÁNCA s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.
TREÁPĂD s. v. diaree, dizenterie, du-te-vino, trap, tropăială, tropăit, tropăitură, tropot.
TREÁNŢĂ s. v. buleandră, cârpă, fleandură, otreapă, petică, vechitură, zdreanţă.
TREÁPTĂ s. v. etapă, fază, moment, punct, stadiu.
TREÁPTĂ s. 1. (CONSTR.) (înv. şi reg.) spiţă, (înv.) stepenă. (~ a unei scări de piatră.) 2. v. fuscel. 3. scară. (A pus piciorul pe ~ tramvaiului.) 4. categorie, clasă. (~ de salarizare.) 5. v. nivel. 6. v. demnitate. 7. v. rang. 8. v. ierarhie. 9. v. pătură. 10. v. condiţie.
TREASC s. v. piuă.
TREBĂLUIÁLĂ s. roboteală, robotit, (reg.) stropo-leală. (~ cuiva pe lângă casă.)
TREBĂLUÍ vb. a roboti, (Munt.) a stropoli. (A ~ pe lângă casă.)
TREAZ adj. v. atent, circumspect, conştient, grijuliu, lucid, precaut, prevăzător, prudent, vigilent.
TREAZ adj. 1. deştept, neadormit, (înv.) veget, vegheat. (Eşti încă ~ la ora asta?) 2. v. sculat. 3. v. nebăut.
TRÉBNIC adj. v. folositor, necesar, trebu-incios, util.
TREBUÍ vb. 1. v. cuveni. 2. a se cădea, a se cere, a se cuveni, a se impune, (înv. şi pop.) a căuta. (~ să procedăm astfel ...) 3. a fi, a urma. (Când va ~ să plec ...) 4. a avea. (~ să mai fac un singur pas.)
TRÉBNIC s. v. altar, canon, molitvelnic, ritual, sanctuar, tipic.
TREBUINCIÓS adj. 1. v. util. 2. cerut, cuvenit, necesar, trebuitor, (pop.) cuviincios, (înv.) recerut. (A făcut toate lucrurile ~oase pentru ...)
TRÉBUIE adv. (pop.) musai. (Trebuie să pleci.)
TREBUÍNŢĂ s. 1. v. utilitate. 2. necesitate, nevoie, (înv. şi pop.) treabă, (înv. şi reg.) lipsă. (Material didactic pentru ~ele şcolii generale.) 3. v. cerinţă. 4. cerinţă, exigenţă, imperativ, necesitate, nevoie, obligaţie, pretenţie.
TREBUITÓR adj. v. trebuincios.
TREBUITÓR adj. v. folositor, necesar, trebu-incios, util.