Dictionar de sinonime

SINIUBÍRE s. v. egoism.

SINONÍM adj. v. sinonimic.

SINODÁL adj. (BIS.) sinodic, (înv.) sinodicesc, sobornic, sobornicesc. (Adunare ~.)

SINÓDIC adj. sinodal.

SINODICÉSC adj. v. sinodal, sinodic.

SINONIMÍE s. (LINGV.) (rar) sinonimică, (înv.) sinonimitate. (~ existentă între două sensuri.)

SINONÍMIC adj. (LINGV.) identic, sinonim. (Sen-suri ~.)

SINONÍMICĂ s. v. sinonimie.

SINONIMITÁTE s. v. sinonimie.

SINÓPSĂ s. v. compendiu, conspect, prescurtare, rezumat.

SINORIÁŞ adj. v. alăturat, învecinat, vecin.

SINOPSÍE s. v. audiţie colorată.

SINOVÍE s. (FIZIOL.) lichid sinovial.

SINTERIZÁRE s. (TEHN.) concreţionare. (~ unor pulberi metalice.)

SINORISÍ vb. v. învecina, mărgini.

SINTETIZÁ vb. v. recapitula.

SINTÉTIC adj. concis, rezumativ, succint, sumar, (înv.) rezumător. (O descriere ~.)

SINTETIZÁRE s. v. recapitulare.

SINTÉZĂ s. 1. rezumat. (Şi-a alcătuit o ~ din cele citite.) 2. (BIOL.) biosinteză. 3. (CHIM.) sinteză oxo v. oxosinteză.

SINTONIZÁ vb. v. acorda.

SINTONÍE s. v. acord.

SINTONIZÁRE s. v. acordare.

SINUCÍD s. v. omorâre, sinucidere, sinucigaş.

SINUCÍDE vb. a se omorî, (rar) a se ucide, (Transilv. şi Maram.) a se sodomi. (Oare de ce s-a ~?)

SINUOZITÁTE s. 1. v. cotitură. 2. cot, cotitură, meandru, şerpuitură, (reg.) taolă. (~ unei ape.) 3. neregularitate, ondulaţie. (~ăţile unui teren.)

SINUÓS adj. v. cotit.

SINUCÍDERE s. omorâre, (livr.) suicid, (înv.) sinucid.

SINUCIGÁŞ s. (astăzi rar) suicid, (înv.) sinucid.

SINUÓS adj. v. complicat.

SIP s. v. cep.