Dictionar de sinonime

SITUÁŢIE s. v. amplasament, aşezare, loc, poziţie.

SIV adj. v. cărunt, cenuşiu, fumuriu, gri, plumburiu, sur.

SÂCÂÍ vb. 1. v. enerva. 2. v. şicana. 3. v. cicăli.

SÂCÂIÁLĂ s. 1. v. enervare. 2. v. cicăleală.

SÂCÂÍT adj. v. enervat.

SÂCÂÍRE s. v. enervare.

SÂCÂITÓR adj. 1. enervant. 2. v. cicălitor.

SÂLŢĂ s. v. laţ.

SÂÍ vb. v. speria.

SÂMBĂTĂ s. v. săptămână.

SÂMBĂTĂ s. (BIS.) 1. sâmbăta mare = sâmbăta Paştilor; sâmbăta morţilor = sâmbăta moşilor; sâmbăta moşilor v. sâmbăta morţilor; sâmbăta Paştilor v. sâmbăta mare. 2. (la mozaici) sabat.

SÂMBOVÍNĂ s. (BOT.; Celtis australis) mierea-ursului.

SÂMBRÁŞ s. v. asociat, părtaş, tovarăş.

SÂMBURÁR s. v. botgros, cireşar.

SÂMBURE s. (BOT.) sămânţă. (~ de dovleac.)

SÂMBURE s. v. embrion, esenţă, fond, izvor, început, materie, miez, nucleu, obârşie, origine, provenienţă, sursă.

SÂMBURÁŞ s. (BOT.) sâmburel, (reg.) sâmburuţ.

SÂMBRĂ s. v. asociaţie, asociere, întovărăşire, tovărăşie.

SÂMCELÁT s. v. zori.

SÂMCELÁT adj. v. ascuţit, tăios.

SÂMCEÁ s. v. creastă, creştet, culme, pisc, stricnea, vârf.

SÂMBURÚŢ s. v. sâmburaş, sâmburel.

SÂMBUROÁSĂ s. v. drupacee.

SÂMBURÉL s. v. sâmburaş.

SÂMIÁNĂ s. v. drăgaică, sânziană.

SÂMCELÓS adj. v. ascuţit, tăios.

SÂMCÉLE s. pl. v. zori.

SÂN s. 1. (ANAT.) mamelă, piept, ţâţă, (prin Olt., depr.) zătoare. (~ la femei.) 2. piept. (Strânge copilul la ~.) 3. inimă, suflet. (Cu frica în ~.)

SÂN s. v. circumvoluţie, girus cerebral, golf, interior, matcă, matiţă, mijloc, mitră, uter.

SÂNEÁŢĂ s. flintă, (înv. si reg.) durdă. (Trage cu ~.)