Dictionar de sinonime
SLÁNIŢĂ s. v. leasă.
SLÁVĂ prep. v. datorită, graţie, mulţumită.
SLÁVĂ s., interj. I. 1. s. v. glorificare. 2. s. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slăvire, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (Aduceţi ~ eroilor patriei.) 3. s. glorie, grandoare, măreţie, mărire, splendoare, strălucire, (înv.) mărie, mărime. (Trecutul plin de ~.) 4. s. binecuvântare, glorificare, laudă, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slăvire. (~ vremurilor noastre.) 5. interj. v. osana! 6. s. (BIS.) har, mulţumire, mulţumită. (Aducea ~ divinităţii.) II. s. aer, atmosferă, cer, spaţiu, văzduh, zări (pl.), (livr. fig.) eter, tărie. (S-a ridicat în ~.)
SLÁVIC adj. v. slav, slavon, slavonesc.
SLAVÍSM s. v. panslavism.
SLAVÓN adj. v. chirilic.
SLAVÓN s., adj. 1. s. slav, (înv.) şcheau. (Vechii ~.) 2. adj. slav, slavonesc, (livr.) slavic. (Populaţii ~.) 3. adj. slavonesc, (înv.) sârbesc, slovenesc. (Text, document ~.)
SLAVONÍE s. v. slavonă.
SLAVÓNĂ s. (înv.) slavonie, slovenie. (Text scris în ~.)
SLAVONÉSC adj. v. chirilic.
SLAVONÉŞTE adv. (înv.) sârbeşte, sloveneşte. (Vorbea ~.)
SLAVONÉSC adj. 1. slav, slavon, (livr.) slavic. (Populaţii ~.) 2. slavon, (înv.) sârbesc, slovenesc. (Text, document ~.)
SLAVOSLOVÍE s. v. doxologie, tedeum.
SLAVOSLOVÍ vb. v. cinsti, cânta, elogia, glori-fica, lăuda, mări, omagia, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi, venera.
SLĂBĂNÓG adj. v. coborât, domol, încet, lin, molcom, potolit, scăzut, scoborât, slab, stins.
SLĂBĂNÓG adj., s. I. 1. adj. v. slab. 2. adj. v. debil. 3. adj. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, uscat, uscăţiv, (rar) uscăcios, (înv. şi reg.) mârşav, rău, sec, secăţiu, secăţiv, (reg.) ogârjit, (Mold. şi Transilv.) pogârjit. (Vită ~oagă.) 4. adj., s. v. neputincios. II. s. (BOT.) 1. (Impatiens nolitangere) (reg.) brăduleţ, brie, calapăr, iadeş, ploponog, răchiţele (pl.), slobonov, buruiana-celor-slabi, iarbă-roşie. 2. (Ephedra distachya) cârcel.
SLĂBĂNÓG adj., s. v. calic, infirm, invalid, necăjit, nevoiaş, olog, paralitic, sărac, sărman, schilod.
SLĂBĂNÓG s. v. barba-ursului, coada-calului, trepădătoare.
SLĂBĂNOGÍE s. v. debilitate, paralizie, slăbă-nogeală, slăbiciune, şubrezenie.
SLĂBĂNOGÍ vb. v. paraliza.
SLĂBĂNOGEÁLĂ s. v. paralizie.
SLĂBĂNOGÍ vb. v. debilita.
SLĂBĂNOGEÁLĂ s. debilitate, slăbiciune, şubre-zenie, (înv.) slăbănogie. (O stare de ~ alarmantă.)
SLĂBĂNOGÍT adj. v. slab, slăbănog, slăbit, tras, uscăţiv.
SLĂBĂNOGÍRE s. v. paralizie.
SLĂBĂTÚRĂ s. (fam.) sfrijitură. (Ce e ~ asta de om?)
SLĂBÍ vb. v. lipsi.
SLĂBICIÓS adj. v. astenic.
SLĂBÍ vb. 1. (reg.) a se ogărî, a se ogârji, a se pieuci, a zălezi, (înv.) a mârşăvi, a ostâmpi, (fam.) a se jigări, a se sfriji. (X a ~ foarte mult.) 2. a se trage. (A ~ la faţă.) 3. v. debilita. 4. v. lărgi. 5. v. destinde. 6. v. coborî. 7. v. atenua. 8. a se atenua, a ceda. (Boala ~.) 9. v. scuti.
SLĂBICIÚNE s. 1. v. debilitate. 2. v. neputinţă. 3. v. moleşeală. 4. v. extenuare. 5. v. şubrezeală. 6. v. defect. 7. v. netemeinicíe. 8. v. pasiune. 9. (livr. şi fam.) febleţe. (Tu eşti ~ mea!)