Dictionar de sinonime
SLÚJNICĂ s. v. servitoare.
SLUT adj. 1. v. urât. 2. v. desfigurat.
SLUŢÍ vb. v. desfigura.
SLUŢÍRE s. v. desfigurare.
SLUŢÍE s. v. diformitate, hâdoşenie, poceală, sluţenie, urâciune, urâţenie.
SLUŢÍT adj. v. desfigurat.
SMALŢ s. v. email.
SLUŢITÚRĂ s. v. monstru.
SMĂLŢÁ vb. a împestriţa, a păta, (rar) a pestriţa, (înv. şi reg.) a popistri, (fig.) a smălţui. (Florile ~ câmpia.)
SMĂCINÁ vb. v. clătina, cutremura, scutura, sfâşia, strivi, zdrobi, zdruncina, zgâlţâi, zgudui.
SMĂLŢUÍ vb. v. împestriţa, păta, smălţa.
SMĂLŢUÍ vb. v. emaila.
SMĂLŢUÍT s. v. emailare.
SMĂLŢÁT adj. v. emailat, glazurat, smălţuit.
SMĂLŢUÍT adj. v. emailat.
SMĂLŢUÍRE s. v. emailare.
SMĂLŢUITÚRĂ s. v. emailare, glazurare, smălţuire, smălţuit.
SMEDIÓR adj. smedişor. (Un om ~.)
SMĂLŢUITÓR s. v. emailor.
SMÉGMĂ s. v. sebum.
SMEDISÓR adj. v. smedior. (Un om ~.)
SMERÉNIE s. v. candoare, castitate, feciorie, inocenţă, modestie, neprihănire, nevinovăţie, pudicitate, pudoare, virginitate.
SMERÉNIE s. 1. v. umilinţă. 2. umilinţă, (înv.) smericiune, smerire, (fam.) spăseală, spăsenie. (Cu ~ îi sărută dreapta.) 3. plecare, supunere, umilinţă, (livr.) obsecviozitate, (înv.) plecat, umiliaţiune, umilitate. (~ în faţa ... ) 4. (BIS.) credinţă, cucernicie, cuvioşenie, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, piozitate, religiozitate, (livr.) devoţiune, (înv.) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, râvnă, râvnire, smerire. (~ unui credincios.)
SMERÍ vb. 1. v. umili. 2. a se pleca, a se supune, a se umili. (Se ~ în faţa divinităţii.)
SMERICIÚNE s. v. smerenie, umilinţă.
SMERÍ vb. v. căi, înjosi, ploconi, pocăi, regreta, umili.
SMERÍRE s. v. credinţă, cucernicie, cuvio-şenie, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, piozitate, religiozitate, smerenie, umi-linţă.
SMERÍT adj. 1. v. supus. 2. v. preaplecat. 3. v. umil. 4. v. credincios.
SMÉRNIC adj. v. credincios, cucernic, cu-vios, evlavios, pios, plecat, preacredin-cios, religios, smerit, supus, umil, umilit.
SMERÍT adj. v. cinstit, credincios, devotat, fidel, modest, nestrămutat, statornic.