Dictionar de sinonime
SMIALŢ s. v. mihalţ.
SMET s. v. deviz.
SMIÁN s. v. gunoi, impuritate, murdărie, necurăţenie.
SMICĂRÁIE s. v. bucăţică, fărâmă, pic.
SMICEÁ s. v. lăstar.
SMICURÁ vb. v. biciui, dezghioca, mărunţi, pisa sfărâma, şfichiui, zdrobi.
SMÍDĂ s. (Transilv.) smidărie. (~ de tufe şi arbuşti.)
SMÍDĂ s. v. grindină, piatră.
SMIDĂRÍE s. v. smidă.
SMÍNTĂ s. v. abatere, alienare, alienaţie, boală mintală, culpabilitate, culpă, daună, demenţă, eroare, greşeală, nebunie, pagubă, păcat, pierdere, prejudiciu, sminteală, smintire, stricăciune, ţicneală, vină, vinovăţie.
SMICURĂTÚRĂ s. v. bucăţică, fărâmă, pic.
SMINTÍRE s. v. nebunie.
SMINTÍ vb. v. înnebuni.
SMINTEÁLĂ s. 1. v. nebunie. 2. aiureală, ţicneală, zăpăceală, (fam. fig.) ţăcăneală. (~ lui a speriat pe toată lumea.)
SMINTÍT adj. v. defect, defectat, defectuos, deranjat, dereglat, eronat, fals, greşit, incorect, inexact, neadevărat, necorespunzător, stricat.
SMINTEÁLĂ s. v. abatere, culpabilitate, culpă, daună, dificultate, eroare, greşeală, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, oprelişte, pagubă, păcat, piedică, pier-dere, prejudiciu, stavilă, stricăciune, vină, vinovăţie.
SMINTÍ vb. v. acri, ademeni, altera, amăgi, clătina, clinti, contraface, corupe, decădea, deforma, denatura, deplasa, deprava, deranja, descompune, desfrâna, destrăbăla, dezarticula, disloca, escamota, falsifica, fermenta, greşi, incomoda, împuţi, înăcri, încânta, încurca, înşela, jena, luxa, măslui, minţi, mistifica, mişca, momi, muta, păcăli, păcătui, perverti, prosti, purta, răstălmăci, rătăci, scrânti, stingheri, stânjeni, strica, suci, supăra, trişa, tulbura, urni, vicia.
SMINTÍT adj., s. 1. adj., s. v. nebun. 2. adj. v. nebunesc. 3. adj. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, ţicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu, (rar) dezmetic, (pop.) deşucheat, pălăvatic, silhui, (înv. şi reg.) prilestit, (reg.) şucheat, tui, (Mold.) tuieş, zălud, zărghit, (înv.) turluliu, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) smucit, trăsnit, ţăcănit. (Ce tip ~!)
SMIORCĂÍ vb. v. scânci.
SMIORCĂÍ vb. 1. a (se) miorcăi, a plânge, (glumeţ) a (se) miorlăi, a orăcăi. (Copilul s-a ~ toată ziua.) 2. a se lamenta, a (se) scânci, a se sclifosi. (Nu te mai ~ atâta!) 3. (reg.) a sfârcâi, a smârcâi. (~ pe nas.)
SMIORCĂÍT adj. 1. plângăcios, plângăreţ, scâncit, văicăreţ, (rar) plângaci, văităreţ, văitător, (fam.) bâzâit. (Ce copil ~!) 2. miorlăit, miorlăitor, plângăreţ. (Un glas ~.)
SMIORCĂIÁLĂ s. v. scâncet.
SMIORCĂÍT s. v. scâncet.
SMÍRNĂ s. benzoe, (înv.) miră. (~ serveşte ca esenţă în parfumerie.)
SMÍRNĂ s. v. granat, spilcuţă, tămâie.
SMÂC s. v. căluş, laţ.
SMIRNĂ-DE-GRĂDÍNĂ s. v. tămâiţă.
SMÍROM adj. v. modest.
SMIRDÁR s. (BOT.) 1. (Rhododendron kotschyi) (livr.) rododendron, (reg.) coacăză, cocăzar, iederă, merişor, perişoare (pl.), popdele (pl.), rujă, tulipin, bujor-de-munte, bujorel-de-munte, trandafir-de-munte, vâsc-de-munte. 2. (Vaccinium vitis idaea) merişor, coacăz-de-munte, (reg.) coacăză, cocazar.
SMÂC interj. v. huşti, ţâşti.