Dictionar de sinonime
SLEÍT adj. v. gol, golit, îngheţat, leit, secat, secătuit, solidificat, turnat.
SLÓBOD adj. v. autonom, deşănţat, disponibil, gol, imoral, impudic, indecent, independent, larg, liber, neatârnat, necuviincios, neînchis, neîntemniţat, neocupat, neruşinat, obscen, pornografic, scabros, scârbos, suveran, trivial, vulgar.
SLÓBOD adv., adj. v. nestingherit, nestânjenit.
SLOBONÓV s. v. brei, slăbănog.
SLOBOZÉNIE s. v. acord, aprobare, asen-timent, autonomie, autorizaţie, aviz, concediu, consimţământ, consimţire, desfrâu, dezmăţ, dezrobire, eliberare, emancipare, emancipaţie, independenţă, încuviinţare, îngăduinţă, învoială, învoire, liberare, libertate, licenţă poetică, neatârnare, orgie, permis, permisie, permisiune, suveranitate, voie, voinţă, vrere.
SLOBOZÍ vb. v. absolvi, achita, arunca, autoriza, azvârli, concedia, degaja, delega, descărca, desface, destinde, dezrobi, elibera, emana, emancipa, emite, exala, ierta, împrăştia, împuternici, îndepărta, învesti, lansa, lărgi, libera, năpusti, năvăli, precipita, răspândi, repezi, salva, sări, scăpa, scoate, scuti, slăbi, tăbărî, trage, zvârli.
SLOBOZÍE s. v. autonomie, colonie, desfrâu, dezmăţ, dezrobire, eliberare, emanci-pare, emancipaţie, independenţă, învoire, liberare, libertate, neatârnare, orgie, permisie, posesiune, suverani-tate.
SLOBOZÍRE s. v. descărcare, desfacere, desprindere, destindere, dezrobire, eli-berare, emancipare, emancipaţie, lărgi-re, liberare, salvare, scăpare, scoatere, slăbire, tragere.
SLOBOZITÓR s. (TEHN.) întinzător, întorcător, (reg.) încordător, zăvor, (Munt.) crivea, (Mold. şi Bucov.) pochiheci, (Olt. şi Ban.) zatcă. (~ la războiul de ţesut.)
SLOG s. v. hat, hotar, răzor.
SLOBOZITÓR s. v. cocârlă, schimbătoare.
SLOBOZITÓR adj., s. v. dezrobitor, eliberator, liberator.
SLOI s. ţurţur, (Olt., Ban şi Transilv.) sloiete. (~ de gheaţă.)
SLOIÉTE s. v. sloi, ţurţur.
SLOMNÍRE s. v. silabisire, silabisit.
SLOMNÍ vb. v. afirma, apărea, arăta, auzi, bălmăji, bâigui, bârâi, bodogăni, bolbo-rosi, bombăni, boscorodi, bucheri, exersa, gângăvi, ivi, îndruga, îngăima, îngâna, miji, mârâi, molfăi, mormăi, murmura, silabisi, spune, şopti, vorbi, zice, zvoni.
SLOVÁC s., adj. 1. s. (prin Transilv.) tăut, tot. 2. adj. (Transilv.) tăuţesc.
SLON s. v. barieră, pridvor, şopron, tindă.
SLÓVĂ s. literă, (pop. şi fam.) buche, (reg.) râţă. (~ele alfabetului.)
SLOVENÉSC adj. v. slavon, slavonesc.
SLÓVĂ s. v. alfabet, carte, condei, cultură, cunoştinţe, instrucţie, învăţătură, pregătire, scriere, scriitură, scris, studii.
SLOVENÉŞTE adv. v. slavoneşte.
SLOVENÍ vb. v. bucheri, silabisi.
SLOVENÍE s. v. slavonă.
SLOVENÍRE s. v. silabisire, silabisit.
SLUGÁRNIC adj., adv. 1. adj. plecat, servil, (livr.) obsecvios. (E prea ~ în faţa şefilor.) 2. adj. servil, supus, umil, (livr.) obsecvios, (înv.) slugăresc, slugos. (O atitudine ~.) 3. adv. servil, (înv.) slugăreşte. (Se poartă ~.)
SLUGÁRNIC adj. v. cinstit, credincios, de-votat, fidel, nestrămutat, statornic.
SLOVÉSNIC adj. v. elocvent.
SLÚGĂ s. v. trăgătoare.
SLÚGĂ s. 1. servitor, om de serviciu, (astăzi rar) serv, (rar) slujitor, (înv.) posluşnic. 2. servitoare, slujnică, femeie de serviciu, (livr.) servantă, (reg.) jupâneasă, (fam.) mariţă. 3. rândaş, servitor. 4. argat, (înv. şi reg.) curtean, (prin Transilv.) biris, (înv.) celednic.