![]() Caută
Traducere
|
Dictionar de sinonimeSMOLÍT s. v. smolire. SMOTOCÍ vb. v. părui. SMÓRLĂ s. v. câră. SMÓLNIŢĂ s. v. noroi. SMOMÍ vb. v. ademeni, agita, amăgi, aţâţa, incita, instiga, încânta, înşela, întărâta, minţi, momi, păcăli, prosti, provoca, purta, stârni, trişa, tulbura. SMOTOCEÁLĂ s. v. păruială. SMREDUÍ vb. v. contagia, contamina, infecta, molipsi. SMORÓDIN s. v. coacăz, struguri-negri. SMREDUÍRE s. v. contagiune, contaminare, duhoare, infectare, infecţie, împuţi-ciune, miasmă, molipsire, putoare. SMREDUITÓR adj. v. contagios, infecţios, molipsitor. SMUCEÁLĂ s. v. smucitură. SMREDUÍT adj. v. contaminat, infectat, molipsit. SMUCÍ vb. 1. a zgâlţâi, (Transilv.) a hăţi. (~ de uşă ca să o deschidă.) 2. a se zbate, (reg.) a se zbici. (Se ~ ca să se desprindă din legături.) 3. a (se) smulge. (S-a ~ din mâinile lui.) SMUCÍRE s. 1. smulgere, smuls, (înv.) smulgătură. (~ unui obiect mobil de la locul lui.) 2. v. smu-citură. SMUCÍT adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, ţicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu. SMUCÍT s. v. smucitură. SMULGĂTÚRĂ s. v. smucire, smulgere, smuls. SMÚGE s. v. şalău. SMUCITÚRĂ s. smuceală, smucire, smucit. (Cu o ~ ...) SMÚLGE vb. 1. a trage. (A ~ un cui cu cleştele.) 2. a scoate. (A ~ buruienile din pământ.) 3. a (se) smuci. (S-a ~ din mâinile lui.) 4. a răpi. (Duşmanul le-a ~ o parte din ţară.) SMÚLGE vb. v. jumuli. SMÚLGERE s. 1. tragere. (~ cuiului cu cleştele.) 2. scoatere. (~ buruienilor.) 3. smucire, smuls, (înv.) smulgătură. (~ unui obiect mobil de la locul lui.) SMULS adj. v. jumulit. SMULS s. v. smucire. SNÁGĂ s. v. dinamism, energie, forţă, impetuozitate, nărav, putere, robusteţe, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă. SNOÁBĂ s. v. boroboaţă, ispravă, năzbâtie, năzdrăvănie, pocinog, poznă, şotie, trăsnaie. SNOB adj. (rar) snobistic. (Gest ~.) SNOBÍSTIC adj. v. snob. SNOP s. 1. (reg.) mătrăcală. (~ de grâu.) 2. fascicul, mănunchi, (rar) sul. (Un ~ de raze.) SNOÁVĂ s. glumă, (reg.) polojenie, (Munt., Olt. şi Mold.) dafie, (Mold.) iznoavă, (Mold. şi Bucov.) palotie, (Munt.) trantie. (Culegere de ~e.) |