Toate definitiile

SINĂLẮU, sinălaie, s. n. (Reg.) Cuțit gros, puțin încovoiat, prevăzut cu două mânere, cu care tăbăcarii curăță părul de pe piei. – Din magh. szinelö.

SINĂLĂU s. v. cioplitoare, cuţitoaie.

sinălắu (reg.) s. n., art. sinălắul; pl. sinăláie

sinalắu, sinaláuă, s.n. (reg.) șopron (pentru fân, unelte agricole, de gospodărie etc.).

sinalắŭ n., pl. ăĭe și aĭe (ung. szineló). Trans. Mold. Gripcă, răzuitoare tabăcărească. V. cuțitoaĭe.

sinălắu (-láie), s. n. – (Trans., Banat) Cuțit de tăbăcar. Mag. szinelő (Tiktin). – Der. sinălui, vb. (a curăța pieile), din mag. szinelni.