Toate definitiile

SLAVÓN, -Ă, slavoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Înv.) Slav (1). 2. Adj. Care aparține slavilor (1), referitor la slavi; slav (2), slavic, slavonesc, slavonicesc. ◊ Limba slavonă (și substantivat, f.) = limba slavă bisericească și literară care s-a dezvoltat în Rusia, Serbia și Bulgaria din slava veche bisericească. ♦ (Despre caractere grafice) Chirilic. – Din fr. slavon.

SLAVÓN adj. v. chirilic.

SLAVÓN s., adj. 1. s. slav, (înv.) şcheau. (Vechii ~.) 2. adj. slav, slavonesc, (livr.) slavic. (Populaţii ~.) 3. adj. slavonesc, (înv.) sârbesc, slovenesc. (Text, document ~.)

SLAVÓN, -Ă adj. Care se referă la cultura slavă, care aparține slavilor. ◊ Limba slavonă (și s.f.) = limba slavă bisericească și literatura care s-a dezvoltat în Rusia, Serbia și Bulgaria din vechea slavă bisericească; alfabet slavon = alfabet chirilic. [< fr. slavon].

SLAVÓN, -Ă adj. referitor la slavi, care aparține slavilor. ◊ (s. f.) limbă literară dezvoltată din vechea slavă. ◊ (despre caractere grafice) chirilic. (< fr. slavon)

*paleosláv, -ă (vgr. palaiós, vechĭ, și Slav). Slav vechĭ. Adj. Limba paleoslavă. – Se zice și Slavon și Slovean.

slavón (rar) adj. m., s. m., pl. slavóni; adj. f., s. f. slavónă, pl. slavóne

Slavón, -ă s. Slav din Slavonia (lîngă Croația). Slav vechĭ, Slovean. Adj. Slavonesc.