Toate definitiile

SÂRMEÁ s. v. antimoniu, bătător, stibiu, tel.

sîrmeá s. f. – Antimoniu. Tc. sürme (Tiktin). Sec. XVIII, înv.

1) sîrmeá f., pl. ele (dim. d. sîrmă). Munt. est. Mănunchĭ de sîrmă împletită de bătut oŭăle în oală.

2) sîrmeá f., pl. ele (turc. sürmé). Vechĭ. Un fel de suliman de înegrit sprîncenele și pleoapele (compus din antimoniŭ și gogoșĭ de ristic). — Și surmeá. La Cant. sĭurmeá.