Ultimele cuvinte cautate: stur breb târî
DefinitiiSinonimeAntonimeExtensie cautare direct din browser
DEXro - DEX Online - Dictionar Explicativ Roman
Caută

Toate sursele
Definitii
Sinonime
Antonime
Traducere

Roman - Englez - Dictionar Roman Englez
Englez - Roman Dictionar Englez Roman - Dictionar Englez Roman






Toate definitiile

IARBA-STÚPULUI s. v. melisă, roiniţă.

FLOAREA-STÚPULUI s. v. melisă, roiniţă.

MOLIA-STÚPILOR s. v. găselniţă.

MOLIE-DE-STÚP s. v. găselniţă.

BURUIANA-STÚPULUI s v. melisă, roiniţă.

STUP, stupi, s. m. 1. Adăpost natural sau special confecționat pentru albine, unde acestea trăiesc în familii, formează fagurii și depun mierea; p. ext. adăpostul împreună cu albinele și cu fagurii; știubei. ◊ Expr. A fi (bogat) ca un stup sau a fi (ori a se face) stup de bani = a fi (sau a deveni) foarte bogat, a aduna multă avere. 2. Totalitatea albinelor dintr-un stup (1); familie de albine. – Lat. *stypus.

STUP s. v. ştiubéi.

BUSUIOCUL-STÚPULUI s. v. mătăcină, melisă, roiniţă.

IZMA-STÚPILOR s. v. melisă, roiniţă.




stup (-pi), s. m. – Știubei, roi, matcă. – Mr. stup. Sb. stup „stîlp”, din sl. stlŭpŭ, stlŭbŭ (› stîlp). Cf. sb. stublina, stuga „trunchi gol de arbore”, stub „coloană” față de rut. stub „trunchi găunos”), căci un trunchi gol era forma curentă a stupului primitiv. Totuși acest etimon a fost respins și s-a preferat în general lat. *stupusgr. στύπος (Meyer, IF, VI, 121; Pușcariu, Conv. Lit., XXXIX, 50; Diculescu, Elementele, 463; REW 8334; Candrea), care nu pare mai convingător. Din aceiași rădăcină sl., prin intermediul rut. deja citat, provine știob, s. n. (vas de lemn pentru lături), și de aici, cu suf. dim., știubei, s. n. (Mold., stup; Olt., Trans., albie, troacă). Înrudirea între stup și știubei, a fost pusă la îndoială, datorită diferențelor de consonantism (Tiktin); dar aceste diferențe existau deja în sl. Der. stupar, s. m. (prisăcar); stupărie, s. f. (stupină; apicultură); stupărit, s. n. (apicultură); stupină, s. f. (prisacă); stupiniță, s. f. (plantă, Platanthera bifolia, P. chlorantha).

mélisă f., pl. e (ngr. și vgr. mélissa, albină, d. méli, mĭere; it. melissa, fr. mélisse. Acc. arată că e ngr., nu germ. orĭ rus.). Doŭă plante erbacee labiate foarte aromatice și plăcute albinelor și numite și mătăcĭune, ĭarba stupuluĭ și roĭniță (1. melissa officinalis, 2. dracocéphalum moldávicum). Din frunzele de dr. mold. fac călugăriĭ cunoscuta apă, esență saŭ licor de melisă, numită simplu melisă. Frunzele de mel. off. îs medicinale. V. cătușnică, isop, mintă.

stup s. m., pl. stupi

mólie-de-stúp v. mólia-stúpilor


 
Copyright (C) 2004-2020 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL , cu conditia pastrarii acestei note | Termeni si conditii