Toate definitiile
SULF s. n. Metaloid de culoare gălbuie, cu miros neplăcut, care se găsește în natură în stare nativă sau în combinații, întrebuințat mai ales în tehnică și în medicină; pucioasă. ◊ Floare de sulf = sulf sub formă de pulbere fină. – Din lat. sulphur.
SULF s. (CHIM.) 1. pucioasă, (Olt. şi Transilv.) ţâmpor. 2. sulf volatil = anhidridă sulfuroasă, bioxid de sulf.
SULF s. v. acord, aranjament, combinaţie, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legământ, pact, tranzacţie.
SULF s.n. Metaloid de culoare galbenă-deschisă, cu miros neplăcut, foarte răspândit în natură; (pop.) pucioasă. [Cf. lat. sulfur, fr. soufre].
SULF1 s. n. metaloid galben-deschis, cu miros neplăcut: pucioasă. (< fr. sulf)
SULF2(O)- elem. „sulf”. (< fr. sulf/o/-, cf. lat. sulfur)
sulf s. n. – Pucioasă. Lat. sulphur, it. zolfo (sec. XIX), v. sulfină. Der. din vocabularul chimiei, din fr. sulfat, sulfură etc.
sulf s. n.; simb. S