Toate definitiile

SĂHĂIDÁC, săhăidace, s. n. 1. (Înv.) Tolbă de purtat săgeți. 2. (Reg.) Leagăn de pânză purtat pe spate, în care țărancele își duc copiii (la câmp). – Et. nec.

SĂHĂIDÁC s. v. săgeată, tolbă.

sahaĭdác și săhăĭdác n., pl. e (rut. sagaĭdak și saĭdak, tolbă, pol. sahajdak, sajdak, d. tăt. sahqĭdak, turc. sagdac). Vechĭ. Tolbă de săgețĭ: arcele, săgețile și săhăĭdacele (Muste). V. săĭdacar.

săhăidác (înv.) (-hăi-) s. n., pl. săhăidáce

săhăĭdác V. sahaĭdac.

sahaidác (-ce), s. n. – Teacă, tolbă de săgeți. – Var. săhăidac. Tc. saydak (Șeineanu, II, 101), prin intermediul pol., rut. sahajdak (Tiktin), rus. sagaidak. Săhaidan, s. n. (Trans., leagăn portabil) este o simplă var. – Der. saidacar (var. sahaidacar, săidăcar), s. m. (curelar), pe care Cihac, II, 322, îl pune în legătură cu pol. siodełko „scaun”.