Caută
Traducere
Toate definitiile
TANÍN, taninuri, s. n. Produs vegetal cu gust astringent, solubil în apă, care are proprietatea de a tăbăci pielea, cu întrebuințări în industrie; acid tanic. – Din fr. tanin.
TANÍN s. (CHIM.) acid tanic.
TANÍN s.n. Substanță organică de origine vegetală, folosită în special la tăbăcirea pieilor. [< fr. tanin].
TANÍN s. n. tanat organic natural, astringent, din stejar, la tăbăcirea pieilor și fabricarea cernelurilor negre; acid tanic. (< fr. tanin)
*tanín n., pl. urĭ (fr. tanin, d. tan. V. tanic). O substanță astringentă care se află în coaja stejaruluĭ, castanuluĭ și altor copacĭ și care servește la tăbăcit și ca tonic în medicină.