Toate definitiile

ȚĂRÁNCĂ, țărance (țărănci), s. f. 1. Femeie care locuiește în mediul rural; săteancă. 2. (Iht.; reg.) Ocheană, babușcă. – Țăran + suf. -că.

ŢĂRÁNCĂ s. 1. săteancă, (pop.) româncă, (înv. şi reg.) săteană. (~ din Rucăr.) 2. ţărăncuţă, (arg.) mocancă, mocăncuţă. (Vechea bancnotă de 500 de lei se numea ~.)

ŢĂRÁNCĂ s. v. babuşcă, ocheană.

!țăráncă s. f., g.-d. art. țărắncii; pl. țărắnci

ȚĂRÁNCĂ, țărance (țărănci), s. f. 1. Femeie care locuiește în mediul rural; săteancă. 2. (Iht.; reg.) Ocheană, babușcă. – Țăran + suf. -că.

ŢĂRÁNCĂ s. 1. săteancă, (pop.) româncă, (înv. şi reg.) săteană. (~ din Rucăr.) 2. ţărăncuţă, (arg.) mocancă, mocăncuţă. (Vechea bancnotă de 500 de lei se numea ~.)

ŢĂRÁNCĂ s. v. babuşcă, ocheană.

TARÁNCĂ, tărănci, s. f. (Iht.; reg.) Ocheană. – Et. nec.

TARÁNCĂ s. v. babuşcă, ocheană.

tarấncă, tărinci, s.f. (reg.) 1. fierul care leagă osia carului de perinoc. 2. schimbător de plug.

taráncă (reg.) s. f., g.-d. art. tărắncii; pl. tărắnci

tarî́ncă și -î́ngă f., pl. ĭ (cp. cu ung. dorong, dorîngă, prăjină, drug, vargă). Est. Legătură (brățare) de fer [!] care unește osia cu perinocu (2 saŭ 4 la fie-care osie).