Toate definitiile

TEVATÚRĂ s. f. Zarvă, gălăgie, scandal. ♦ Bucluc, neplăcere. ♦ Tulburare, încăierare, răscoală, răzmeriță. – Din tc. tevatür.

TEVATÚRĂ s. v. hărmălaie.

TEVATÚRĂ s. v. răscoală, răsculare, răzmeriţă, răzvrătire, rebeliune, revoltă.

tevatúră (-ri), s. f. – Zarvă, gălăgie, scandal. Tc. tevatür (Șeineanu, II, 359; Lokotsch 2053; Ronzevalle 68), cf. ngr. ταβατούρι.

tevatúră f., pl. ĭ (turc. ar. tevatür, id.). Sud. Fam. Tărăboĭ, cĭorovoĭală [!]: după multă tevatură, se´nvoiră. Zbucĭum, zăhăĭală: după tevatura sărbărilor [!].

tevatúră s. f., g.-d. art. tevatúrii