Toate definitiile

TÍNDĂ s. 1. cerdac. 2. v. pridvor. 3. v. pronaos. 4. cerdac, pridvor. (~ la moara de vânt.)

TÍNDĂ s. v. coridor, culoar, galerie, gang, limbă.

TÍNDĂ, tinde, s. f. Încăpere mică situată la intrarea caselor țărănești. ◊ Expr. A face o treabă până în tindă = a începe un lucru fără a-l termina. ♦ (Înv.) Coridor, galerie. ♦ Pronaos. ♦ Prispă, pridvor, cerdac. [Pl. și: tinzi] – Lat. *tenda (< tendere).

!tíndă s. f., g.-d. art. tíndei; pl. tínde

TÍNDĂ, tinde, s. f. Încăpere mică situată la intrarea caselor țărănești. ◊ Expr. A face o treabă până în tindă = a începe un lucru fără a-l termina. ♦ (Înv.) Coridor, galerie. ♦ Pronaos. ♦ Prispă, pridvor, cerdac. [Pl. și: tinzi] – Lat. *tenda (< tendere).

TÍNDĂ s. 1. cerdac. 2. v. pridvor. 3. v. pronaos. 4. cerdac, pridvor. (~ la moara de vânt.)

TÍNDĂ s. v. coridor, culoar, galerie, gang, limbă.

tíndă (tinzi), s. f. – 1. Prispă, pridvor, cerdac la casele țărănești. – 2. Atrium, pronaos, coridor. – Mr. tendă, tentă „cort”. Lat. tĕnda (Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Pușcariu 1737; Iordan, Dift., 108; Byhan 36; REW 8639; Philippide, II, 656), cf. it., prov., cat. tenda, sp. tienda și tinde. Der. din ngr. τέντα (Cihac, II, 706) sau din sl. tenta (Miklosich, Fremdw., 132) nu este probabilă.

tíndă f., pl. zĭ, ca grinzĭ, oglinzĭ, și de, ca colinde, ghinde (lat. *tĕnda, d. téndere, a întinde, de unde și it. pv. pg. tenda, sp. tienda, cort. V. tendă). Anticameră (la casele țărăneștĭ): ușa tinziĭ e închisă (Rebr. 2, 23 și 97), prelungirea tinziĭ (Șez. 36, 34). V. antret.