Toate definitiile

TREÁPĂD s. n. 1. Trap (1). ♦ Alergătură multă încoace și încolo. 2. Zgomot produs de mersul unui cal în trap sau de o persoană care calcă apăsat; tropăit, tropăitură. 3. (În evul mediu, în Țara Românească) Taxă sau amendă percepută de la cei care nu-și plăteau datoriile sau de la cei care nu se înfățișau la procesele în care erau implicați. [Var.: (reg.) treápăt s. n.] – Din trepăda (derivat regresiv).

TREÁPĂD s. v. diaree, dizenterie, du-te-vino, trap, tropăială, tropăit, tropăitură, tropot.

treápăd (pop.) s. n

trap n., pl. urĭ (imit. înrudit cu germ. trab, trap. V. tropăĭ. Mersu caluluĭ (cîneluĭ [!] ș. a.). Între pas și galop și în care se lovește de-odată cu picĭoru drept anterior și stîngu posterior saŭ cu stîngu din ainte [!] și dreptu din apoĭ (225 de metri pe minut la calu de cavalerie). – Și treapăd.

treápăd n., pl. inuz. trepede (d. a trepăda). Trap: a merge în treapăd (și treápăt). Fig. Alergătură, zbucĭum: treĭ zile treapădu și un ceas praznicu (Cr.). Diareĭe, vintre. Vechĭ (Treapăt). O taxă care se plătea preuților [!] călărașĭ aĭ mitropoliiĭ din Bucureștĭ din partea împricinaților (Furtună, Preoțimea rom. 1915, 77).