Toate definitiile

TĂMÂIETOÁRE, tămâietori, s. f. Tămâierniță. – Tămâia + suf. -ătoare.

TĂMÂIETOÁRE s. v. cădelniţă.

tămîĭetoáre f., pl. orĭ. Vas de tămîĭat (căție saŭ cădelniță).

tămâietoáre s. f., g.-d. art. tămâietórii; pl. tămâietóri