Toate definitiile

VIR s. v. bulboacă, bulboană, ochi, valvâr-tej, vâltoare, vârtej, volbură.

VIR s.n. (Mar.) Corecție care se introduce în calculele tragerilor artileriei navale. [Et. incertă].

VIR¹-, -VÍR elem. „bărbat”. (< fr. vir-, -vir, cf. lat. vir)

VIR²(O)-/VIRUSO- elem. „virus, virotic”. (< fr. vir/o/-, viruso-, cf. lat. virus, venin)

vir (-ruri), s. n. – Ochi de apă, bulboană. Sb., bg. vir (Cihac, II, 455; Pascu, Arch. Rom., VI, 231). În Banat. – Der. viroagă (var. iroagă), s. f. (pîrîu, vîlcea), cu suf. -og.

vir n., pl. urĭ (sîrb. vir, V. viroagă). Ban. Anafor, vîrtej în rîŭ.