Toate definitiile

BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s. n. (Înv. și fam.) Purtare, faptă de berbant. – Berbant + suf. -lâc.

BERBANTLÂC s. v. crailâc.

berbantlấc (înv., fam.) (-ban-tlâc / -bant-lâc) s. n., pl. berbantlấcuri

BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s. n. (Înv. și fam.) Purtare, faptă de berbant; crailâc. – Din berbant + suf. -lâc.

berbantlî́c n., pl. urĭ (d. berbant; turc. berbadlyk, dezordine). Fam. Faptă de berbant.