Toate definitiile

BEÚŢĂ s. v. cremene, silex.

béuță (béuțe), s. f.- Piatră, pietricică de rîu. Sb. bioce „alb, albeață” (DAR). Se folosește în Trans.

BEÚȚĂ, beuțe, s. f. (Reg.) Pietricică albă și rotundă care se găsește prin râuri. – Din sl. bioce.

béuță (beu-) s. f., g.-d. art. béuței; pl. béuțe