Toate definitiile

AUTORELAXÁRE, autorelaxări, s. f. Relaxare normală, fără administrare de calmante. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + relaxare.

AUTORITÁR, -Ă, auroritari, -e, adj. Căruia îi place să uzeze (și uneori să abuzeze) de dreptul de a comanda, de a da dispoziții; care găsește satisfacție în faptul de a fi ascultat. Om autoritar. ♦ Care impune ascultare, care nu admite replică. Atitudine autoritară. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoritaire.

AUTORITARÍSM, autoritarisme, s. n. 1. Caracter, atitudine autoritară. 2. Sistem politic autoritar (2). [Pr.: a-u-] – Din fr. autoritarisme.

AUTORITARÍST, -Ă, autoritariști, -ste, adj. Care denotă autoritarism. [Pr.: a-u-] – Autoritar + suf. -ist.

AUTORITÁTE, autorități, s. f. 1. Drept, putere, împuternicire de a comanda, de a da dispoziții sau de a impune cuiva ascultare. 2. Organ al puterii de stat competent să ia măsuri și să emită dispoziții cu caracter obligatoriu. ♦ Reprezentant al unui asemenea organ al puterii de stat. 3. Prestigiu de care se bucură cineva sau ceva. ♦ Persoană care se impune prin cunoștințele sale, prin prestigiul său. [Pr.: a-u-] – Din fr. autorité, lat. au[c]toritas, -atis.

AUTORIZÁ, autorizez, vb. I. Tranz. A împuternici pe cineva sau ceva cu o autoritate (publică). ♦ A da cuiva dreptul de a face, de a spune etc. ceva. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoriser.

AUTORIZÁRE, autorizări, s. f. Faptul de a autoriza. [Pr.: a-u-] – V. autoriza.

AUTORIZÁT, -Ă, autorizați, -te, adj. Împuternicit cu autoritate (publică); împuternicit să facă, să spună etc. ceva. ♦ Făcut de o persoană care are autorizație. [Pr.: a-u-] – V. autoriza.

AUTORIZÁȚIE, autorizații, s. f. Permisiune, împuternicire (oficială) de a face ceva. ♦ (Concr.) Document oficial prin care se dovedește un drept sau o împuternicire a cuiva. [Pr.: a-u-] – Din fr. autorisation.

AUTORUTIÉR, -Ă, autorutieri, -e, adj. Relativ la transportul auto. [Pr.: a-u-to-ru-ti-er] – Din fr. autoroutier.

AUTOSALVÁRE, autosalvări, s. f. Autosanitară. [Pr.: a-u-] – Auto² + salvare.

AUTOSANITÁRĂ, autosanitare, s. f. Automobil special echipat care transportă bolnavii, răniții etc.; autosalvare. [Pr.: a-u-] – Auto² + sanitară.

AUTOSCÁRĂ, autoscări, s. f. Autovehicul prevăzut cu o scară pentru înălțimi mari. [Pr.: a-u-] – Auto² + scară.

AUTOSCRÉPER, autoscrepere, s. n. Autovehicul prevăzut cu un screper. [Pr.: a-u-] – Auto² + screper.

AUTOSELECTÓR, autoselectoare, s. n. Incubator pentru clocitul icrelor. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + selector.

AUTOSERVÍ, autoservesc, vb. IV. Refl. A se servi singur (într-un magazin special amenajat). [Pr.: a-u-] – Din autoservire (derivat regresiv).

AUTOSÉRVICE s. n. Service pentru autovehicule. [Pr.: a-u-to-ser-vis] – Din engl. auto-service.

AUTOSERVÍRE s. f. Mod de desfacere a mărfurilor în magazine speciale sau a mâncării în restaurante, în care clientul se servește singur. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + servire (după rus. samoobstujivanie).

AUTOSIFÓN, autosifoane, s. n. Dispozitiv atașat la un recipient metalic pentru prepararea sifonului la domiciliu. [Pr.: a-u-] – Din fr. autosiphon.

AUTOSPECIÁLĂ, autospeciale, s. f. Autovehicul cu caroseria adaptată unor transporturi, operații sau servicii speciale. [Pr.: a-u-to-spe-ci-a-] – Auto² + special. Cf. it. autospeciale.

AUTOSPÓRT, autosporturi, s. n. Autoturism cu motor puternic, care poate realiza viteze mari, folosit în întrecerile sportive. [Pr.: a-u-] – Auto² + sport.

AUTOSTÁȚIE, autostații, s. f. Stație de autobuze. [Pr.: a-u-] – Auto² + stație.

AUTOSTIVUITÓR, autostivuitoare, s. n. Mașină de stivuit. [Pr.: a-u-to-sti-vu-i-] – Auto² + stivuitor.

AUTOSTÓP, autostopuri, s. n. 1. Instalație de semnalizare luminoasă așezată la întretăierea străzilor pentru reglementarea circulației. ♦ Instalație de oprire automată a unui vehicul feroviar când linia nu este liberă. 2. Procedeu prin care un pieton parcurge itinerarul propus apelând la serviciile (gratuite ale) automobiliștilor ocazionali. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto-stop.

AUTOSTOPÍST, -Ă, autostopiști, -ste, s. m. și f. Persoană care face autostopul. [Pr.: a-u-] – Autostop + suf. -ist (după fr. auto-stoppeur).

AUTOSTRÁDĂ, autostrăzi, s. f. Șosea modernă de mare capacitate, rezervată exclusiv circulației autovehiculelor și având de obicei cele două sensuri de circulație separate între ele. [Pr.: a-u-] – Din fr. autostrade, it. autostrada.

AUTOSTROPITOÁRE, autostropitori, s. f. Autovehicul pentru stropitul (și spălatul) străzilor. [Pr.: a-u-] – Auto² + stropitoare.

AUTOSUGÉSTIE, autosugestii, s. f. Influențare a propriei conștiințe sau comportări prin reprezentări sau idei care capătă caracter predominant. [Pr.: a-u-] – Din fr. autosuggestion.

AUTOSUGESTIONÁ, autosugestionez, vb. I. Refl. A se sugestiona. [Pr.: a-u-to-su-ges-ti-o-] – Auto¹- + sugestiona.

AUTOSUPRAVEGHEÁ, autosupraveghez, vb. I. Refl. A se autocontrola. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + supraveghea.