Toate definitiile

AUTOFÓN, -Ă, autofoni, -e, adj. (Despre instrumente muzicale de tipul clopoțelului, gongului etc.) Care produce sunete exclusiv prin vibrarea componentelor sale elastice, fără ajutorul unei tensiuni speciale. [Pr.: a-u-] – Din engl. autophone.

AUTOFRÂNÁRE, autofrânări, s. f. Împiedicare a mișcării unui mecanism din cauza frecării cu suprafețele de contact. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + frânare.

AUTOFURAJÁ, autofurajez, vb. I. Refl. (Despre întreprinderi agricole, gospodării țărănești) A se aproviziona cu furaje prin mijloace proprii. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + furaja.

AUTOFURAJÁRE, autofurajări, s. f. Acțiunea de a se autofuraja și rezultatul ei. [Pr.: a-u-] – V. autofuraja.

AUTOFURGÓN, autofurgoane, s. n. Furgon autopropulsat. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + furgon.

AUTOFURGONÉTĂ, autofurgonete, s. f. Furgonetă autopropulsată. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + furgonetă.

AUTOGÁMĂ, autogame, s. f., adj. (Plantă) care se caracterizează prin autogamie. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogame.

AUTOGAMÍE s. f. Fecundație a florilor unei plante prin polenul produs în aceeași floare. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogamie.

AUTOGÁRĂ, autogări, s. f. Gară pentru autobuze și autocamioane. [Pr.: a-u-] – Auto² + gară.

AUTOGÉNĂ, autogene, adj. (În sintagma) Sudură autogenă = tip de sudură care folosește căldura produsă prin arderea acetilenei în oxigen. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogéne.

AUTOGENÉTIC, -Ă, autogenetici, -ce, adj. De autogeneză. [Pr.: a-u-] – Din germ. autogenetisch.

AUTOGENÉZĂ s. f. Teorie care absolutizează acțiunea factorilor ereditari în dezvoltarea individului și neagă rolul mediului. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogénèse.

AUTOGESTIONÁR, -Ă, autogestionari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care are gestiune proprie. [Pr.: a-u-to-ges-ti-o-] – Auto¹- + gestionar.

AUTOGESTIONÁRE, autogestionări, s. f. Autogestiune. [Pr.: a-u-to-ges-ti-o-] – Auto¹- + gestionare.

AUTOGESTIÚNE, autogestiuni, s. f. Gestiune proprie a unei persoane, a unei instituții etc.; autogestionare. [Pr.: a-u-to-ges-ti-u-] – Auto¹- + gestiune. Cf. fr. autogestion.

AUTOGHIDÁT, -Ă, autoghidați, -te, adj. (Despre mobile) Care își dirijează el însuși mișcarea către țintă. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoguidé.

AUTOGÍR, autogire, s. n. Aeronavă prevăzută cu o elice de propulsie antrenată de un motor și cu elice de suspensie care se învârtește în jurul unui ax vertical prin forța realizată de deplasarea aeronavei. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogire.

AUTOGÓL, autogoluri, s. n. (Sport) Gol în propria poartă. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogoal.

AUTOGOSPODĂRÍ, autogospodăresc, vb. IV. Refl. A se gospodări (1) prin forțe și mijloace proprii. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + gospodări.

AUTOGOSPODĂRÍRE, autogospodăriri, s. f. Acțiunea de a se autogospodări și rezultatul ei. – V. autogospodări.

AUTOGRÁF, -Ă, autografi, -e, adj., s. n. (Text, semnătură, document etc.) scris de mâna autorului. [Pr.: a-u-] – Din fr. autographe.

AUTOGRAFÍE s. f. Procedeu prin care se reproduce pe piatră litografică sau pe o hârtie specială un text, un desen etc. (autograf). ♦ (Concr.) Text, desen etc. astfel reprodus. [Pr.: a-u-] – Din fr. autographie.

AUTOGRÉDER, autogredere, s. n. Greder autopropulsat. [Pr.: a-u-] – Auto² + greder.

AUTOGRÉFĂ, autogrefe, s. f. (Med.) Autoplastie. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogreffe.

AUTOGUNOIÉRĂ, autogunoiere, s. f. Autovehicul pentru transportul gunoiului. [Pr.: a-u-] – Auto² + gunoi + suf. -ieră.

AUTOGUVERNÁ, autoguvernez, vb. I. Refl. (Despre state) A se conduce singur (fără amestec străin). [Pr.: a-u-] – Auto¹- + guverna.

AUTOGUVERNÁRE, autoguvernări, s. f. Faptul de a se autoguverna. [Pr.: a-u-] – V. autoguverna.

AUTOHÁLTĂ, autohalte, s. f. Haltă pentru autobuze. [Pr.: a-u-] – Auto² + haltă.

AUTOHEMOTERAPÍE, autohemoterapii, s. f. (Med.) Hemoterapie ieșită din uz, efectuată cu sângele pacientului. [Pr.: a-u-] – Din fr. autohémotherapie.

AUTOHTÓN, -Ă, autohtoni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care s-a format și s-a dezvoltat pe teritoriul unde trăiește (și în prezent), care este originar de aici; băștinaș, aborigen. [Pr.: a-u-] – Din fr. autochtone.