Toate definitiile

AUTENTIFICÁRE, autentificări, s. f. Acțiunea de a autentifica. [Pr.: a-u-] – V. autentifica.

AUTENTIFICÁT, -Ă, autentificați, -te, adj. (Despre acte) Întărit cu formele legale; legalizat. [Pr.: a-u-] – V. autentifica.

AUTÍSM s. n. Stare patologică manifestată prin ruperea legăturilor psihice cu lumea exterioară și intensa trăire a vieții interioare. [Pr.: a-u-] – Din fr. autisme.

AUTÍST, -Ă, autiști, -ste, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de autism. [Pr.: a-u-] – Din fr. autiste.

AUTO¹- Element de compunere însemnând „de la sine”, „prin mijloace proprii” și care servește la formarea unor substantive, adjective și verbe. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto-.

AUTO² 1. S. n. (Fam.) Automobil. 2. Element de compunere însemnând „automobil”, „automat” și care servește la formarea unor substantive. 3. Adj. invar. Care se efectuează cu ajutorul unui automobil, care privește automobilele. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto.

AUTOABROGÁRE, autoabrogări, s. f. (Jur.) Abrogare a unei legi la termenul fixat în prevederile ei. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto¹- + abrogare.

AUTOACCIDENTÁ, autoaccidentez, vb. I. Refl. A se accidenta involuntar. [Pr.: a-u-to-ac-] – Auto¹- + accidenta.

AUTOACCIDENTÁRE, autoaccidentări, s. f. Faptul de a se autoaccidenta. [Pr.: a-u-to-ac-] – V. autoaccidenta.

AUTOACCIDENTÁT, -Ă, autoaccidentați, -te, adj. Care s-a accidentat singur, involuntar. [Pr.: a-u-to-ac-] – V. autoaccidenta.

AUTOACUZÁ, autoacúz, vb. I. Refl. A se acuza singur. [Pr.: a-u-to-a-] – Din fr. autoaccuser.

AUTOACUZÁRE, autoacuzări, s. f. Faptul de a se autoacuza.[Pr.: a-u-to-a-] – V. autoacuza.

AUTOACUZÁȚIE, autoacuzații, s. f. (Rar) Autoacuzare. [Pr.: a-u-to-a-] – Din fr. auto-accusation.

AUTOADAPTÁ, autoadaptez, vb. I. Refl. A se adapta fără ajutorul cuiva. [Pr.: a-u-to-a] – Auto¹- + adapta.

AUTOADMINISTRÁ, autoadministrez, vb. I. Refl. A se administra prin mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-ad-] – Auto¹- + administra.

AUTOADMINISTRÁRE s. f. Faptul de a se autoadministra. [Pr.: a-u-to-ad-] – V. autoadministra.

AUTOAFIRMÁ, autoafírm, vb. I. Refl. A se afirma prin sine însuși. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto¹- + afirma.

AUTOAFIRMÁRE, autoafirmări, s. f. Faptul de a se autoafirma. [Pr.: a-u-to-a-] – V. autoafirma.

AUTOAMĂGÍRE, autoamăgiri, s. f. Amăgire (intenționată) a propriei persoane. [Pr.: a-u-to-a-]- Auto¹- + amăgire.

AUTOAMFÍBIU, autoamfibii, s. n. Automobil care se poate deplasa atât pe uscat, cât și pe apă. [Pr.: a-u-to-am-fi-bi-u]- Auto² + amfibiu.

AUTOANALIZÁ, autoanalizez, vb. I. Refl. A-și face autoanaliza. ♦ Spec. A se supune introspecției. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto¹- + analiza.

AUTOANALÍZĂ, autoanalize, s. f. Analiză a propriei personalități (și conștiințe). ♦ Spec. Introspecție.[Pr.: a-u-to-a-] – Auto¹- + analiză.

AUTOANTICÓRP, autoanticorpi, s. m. (Biol.) Anticorp produs de organism în cazuri patologice împotriva propriilor sale celule sau țesuturi.[Pr.: a-u-to-an-] – Din fr. auto-anticorps.

AUTOANTIGÉN, autoantigene, s. n. (Biol.) Antigen propriu organismului, care poate iniția un răspuns imun în cursul unei boli autoimune.[Pr.: a-u-to-an-] – Din fr. auto-antigène.

AUTOAPĂRÁRE s. f. Apărare prin mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-a-]- Auto¹- + apărare (după fr. autodéfense).

AUTOAPRECIÁ, autoapreciez, vb. I. Refl. A se aprecia singur; a se autoevalua. [Pr.: a-u-to-a-pre-ci-a] – Auto¹- + aprecia.

AUTOAPRECIÉRE, autoaprecieri, s. f. Faptul de a se autoaprecia; autoevaluare. – V. autoaprecia.

AUTOAPRÍNDERE s. f. Aprindere de la sine a unor combustibili, în anumite condiții de presiune și temperatură. [Pr.: a-u-to-a-]- Auto¹- + aprindere.

AUTOAPROVIZIONÁ, autoaprovizionez, vb. I. Refl. A se aproviziona prin posibilități proprii. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto¹- + aproviziona.

AUTOAPROVIZIONÁRE, autoaprovizionări, s. f. Acțiunea de a se autoaproviziona. [Pr.: a-u-to-a-] – V. autoaproviziona.