Toate definitiile

AUTOAPROVIZIONÁT s. n. Faptul de a se autoaproviziona. [Pr.: a-u-to-a-] – V. autoaproviziona.

AUTOATELIÉR, autoateliere, s. n. Atelier mobil folosit la depanări și reparații de vehicule. [Pr.: a-u-to-a-]- Auto² + atelier.

AUTOBALSÁM, autobalsamuri, s. n. Unguent pentru mașini. [Pr.: a-u-] – Auto²- + balsam.

AUTOBASCULÁNTĂ, autobasculante, s. f. Autocamion prevăzut cu benă basculantă. [Pr.: a-u-]- Auto² + basculantă.

AUTOBÁZĂ, autobaze, s. f. Centru de exploatare și de întreținere a unor autovehicule. [Pr.: a-u-]- Auto² + bază.

AUTOBETONIÉRĂ, autobetoniere, s. f. Autocamion prevăzut cu betonieră. [Pr.: a-u-]- Auto² + betonieră.

AUTOBIOGRÁFIC, -Ă, autobiografici, -ce, adj. Care conține o autobiografie, (cu caracter) de autobiografie. [Pr.: a-u-to-bi-o-] – Din fr. autobiographique.

AUTOBIOGRAFÍE, autobiografii, s. f. Expunere orală sau scrisă a vieții unei persoane făcute de ea însăși. ♦ Operă literară aparținând genului epic, în care autorul își povestește viața. [Pr.: a-u-to-bi-o-] – Din fr. autobiographie.

AUTOBLINDÁT, autoblindate, s. n. Automobil blindat. [Pr.: a-u-] – Auto² + blindat.

AUTOBRÉC, autobrecuri, s. n. Automobil cu caroserie închisă, care poate transporta în comun un număr redus de persoane. [Pr.: a-u-] – Din fr., engl. autobreak.

AUTOBÚS s. n. v. autobuz.

AUTOBÚZ, autobuze, s. n. Automobil cu caroseria închisă sau parțial decapotabilă, folosit la transportul în comun al unui număr mare de persoane. [Pr.: a-u- – Var.: autobús s. n.] – Din fr. autobus.

AUTOCAMIÓN, autocamioane, s. n. Automobil mare cu caroserie deschisă sau cu platformă, folosit pentru transporturi de materiale. [Pr.: a-u-to-ca-mi-on] – Auto² + camion.

AUTOCAMIONÉTĂ, autocamionete, s. f. Automobil mai mic decât autocamionul, folosit pentru transporturi de materiale; camionetă. [Pr.: a-u-to-ca-mi-o-] – Auto² + camionetă.

AUTOCÁR, autocare, s. n. Automobil cu caroserie deschisă sau decapotabilă, folosit de obicei la transportul interurban în comun (mai ales în excursii) al unui număr mare de persoane. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocar.

AUTOCARACTERIZÁ, autocaracterizez, vb. I. Refl. A se caracteriza pe sine. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + caracteriza.

AUTOCARACTERIZÁRE, autocaracterizări, s. f. Faptul de a se autocaracteriza; (concr.) caracterizare a propriei persoane. [Pr.: a-u-] – V. autocaracteriza.

AUTOCARAVÁNĂ, autocaravane, s. f. 1. Autovehicul amenajat ca laborator, pentru proiecția filmelor etc. 2. Caravană de autovehicule. [Pr.: a-u-] – Auto² + caravană.

AUTOCATALÍZĂ, autocatalize, s. f. Cataliză a unei reacții chimice produsă chiar de elementele care iau parte la reacție. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocatalyse.

AUTOCEFÁL, -Ă, autocefali, -e, adj. Care se bucură de autocefalie. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocéphale.

AUTOCEFALÍE s. f. Conducere de sine stătătoare a unei biserici ortodoxe naționale. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocéphalie.

AUTOCISTÉRNĂ, autocisterne, s. f. Automobil prevăzut cu o cisternă (montată pe șasiu). [Pr.: a-u-] – Auto² + cisternă.

AUTOCLÁVĂ, autoclave, s. f. 1. Vas închis ermetic, folosit la sterilizări, la efectuarea reacțiilor chimice etc. sub presiune (și la temperaturi ridicate). 2. Capac care închide ermetic un recipient și se menține închis prin presiunea din recipient. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoclave.

AUTOCLAVIZÁT, -Ă, autoclavizați, -te, adj. (Despre beton) Fabricat în condiții de autoclavă. [Pr.: a-u-] – De la autoclavă.

AUTOCOLOÁNĂ, autocoloane, s. f. (Rar) Coloană de automobile. [Pr.: a-u-] – Auto² + coloană.

AUTOCOMBÍNĂ, autocombine, s. f. Combină autopropulsată. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + combină.

AUTOCONDÚCERE s. f. Conducere a activității sociale, economice etc. de către colectivitatea respectivă însăși sau de către reprezentanții ei. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + conducere.

AUTOCONSERVÁ, autoconsérv, vb. I. Refl. A-și menține, a-și apăra propria viață. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + conserva.

AUTOCONSERVÁRE s. f. Faptul de a se autoconserva. [Pr.: a-u-] – V. autoconserva.

AUTOCONTRÓL, autocontroale, s. n. Control exercitat asupra propriei sale persoane. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + control.