Toate definitiile

AUTOPASTIȘÁRE, autopastișări, s. f. Acțiunea de a se autopastișa. [Pr.: a-u-] – V. autopastișa.

AUTOPASTÍȘĂ, autopastișe, s. f. Pastișă a propriilor creații. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + pastișă.

AUTOPERFECȚIONÁ, autoperfecționez, vb. I. Refl. A se perfecționa prin eforturi proprii. [Pr.: a-u-to-per-fec-ți-o-] – Auto¹- + perfecționa.

AUTOPERFECȚIONÁRE, autoperfecționări, s. f. Acțiunea de a se autoperfecționa și rezultatul ei. [Pr.: a-u-to-per-fec-ți-o-] – V. autoperfecționa.

AUTOPÉRIE, autoperii, s. f. Autovehicul prevăzut cu perii, pentru curățatul străzilor. [Pr.: a-u-] – Auto² + perie.

AUTOPERSIFLÁ, autopersiflez, vb. I. Refl. A se supune propriei persiflări. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + persifla.

AUTOPERSIFLÁRE, autopersiflări, s. f. Faptul de a se autopersifla. [Pr.: a-u-] – V. autopersifla.

AUTOPILÓT, autopiloți, s. m. Pilot automat. [Pr.: a-u-] – Din fr. autopilote, germ. Autopilot.

AUTOPLASTÍE, autoplastii, s. f. Intervenție chirurgicală prin care se reface o parte distrusă din țesutul corpului cu ajutorul unei grefe² luate din însuși corpul individului respectiv. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoplastie.

AUTOPOLENIZÁRE, autopolenizări, s. f. (Bot.) Polenizare a florilor închise cu propriul lor polen; autofecundare, autofecundație, cleistogamie. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + polenizare.

AUTOPÓMPĂ, autopompe, s. f. Pompă (de incendiu) montată pe un autocamion și acționată de motorul acestuia. [Pr.:a-u-] – Din fr. autopompe.

AUTOPORNÍRE, autoporniri, s. f. Reluare automată a funcționării normale a unui motor asincron. [Pr.: a-u-] – Auto² + pornire.

AUTOPORTRÉT, autoportrete, s. n. Reprezentare a propriei persoane în pictură, desen sau literatură. [Pr.:a-u-] – Auto¹- + portret.

AUTOPROPULSÁT, -Ă, autopropulsați, -te, adj. Care se deplasează prin dezvoltatea unei surse proprii de energie. [Pr.:a-u-] – Auto¹- + propulsat. Cf. fr. autopropulsé.

AUTOPROPÚLSIE s. f. Propulsie a unui vehicul realizată cu mijloace proprii. [Pr.:a-u-] – Din fr. autopropulsion.

AUTOPROPULSÓR, autopropulsoare, adj., s. n. (Dispozitiv) care asigură autopropulsia. [Pr.: a-u-] – Din fr. autopropulseur.

AUTOPROTEJÁ, autoprotejez, vb. I. Refl. A se proteja prin mijloace proprii. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + proteja.

AUTOPROTEJÁRE, autoprotejări, s. f. Acțiunea de a se autoproteja. [Pr.: a-u-] – V. autoproteja.

AUTOPROTEJÁT, -Ă, autoprotejați, -te, adj. Care s-a protejat prin mijloace proprii. [Pr.: a-u-] – V. autoproteja.

AUTOPSIÁ, autopsiez, vb. I. Tranz. A face autopsie. [Pr.: a-u-top-si-a] – Din fr. autopsier.

AUTOPSÍE, autopsii, s. f. Disecție a unui cadavru și examinare anatomică a organelor lui interne pentru a stabili cauza morții; necropsie. [Pr.:a-u-] – Din fr. autopsie.

AUTOPSIÉR, autopsieri, s. m. Specialist în autopsie. [Pr.: a-u-top-si-er] – Autopsie + suf. -ier.

AUTÓR, -OÁRE, autori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. 2. Persoană care face, care produce sau comite ceva. ♦ Spec. Persoană care comite o infracțiune. [Pr.:a-u-] – Din fr. auteur, lat. au[c]tor.

AUTORAPÍD, autorapide, s. n. Automotor cu viteză de tren rapid. [Pr.:a-u-] – Auto² + rapid.

AUTORÁȘ, autorași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui autor. [Pr.:a-u-] – Autor + suf. -aș.

AUTORECLÁMĂ, autoreclame, s. f. Reclamă a propriilor realizări. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoréclame.

AUTOREFERÁT, autoreferate, s. n. Expunere (scurtă) făcută de cineva asupra unei lucrări proprii (mai ales în vederea susținerii tezei de doctorat). [Pr.:a-u-] – Auto¹- + referat (după rus. avtoreferat).

AUTOREGLÁ, autoreglez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) regla în mod automat. [Pr.: a-u-] – Auto² + regla.

AUTOREGLÁJ, autoreglaje, s. n. Autoreglare. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoréglage.

AUTOREGLÁRE, autoreglări, s. f. Acțiunea de a (se) autoregla; autoreglaj. [Pr.: a-u-] – V. autoregla.