Toate definitiile
UNCROPÉL, uncropele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui uncrop; apă călduță. – Uncrop + suf. -el.
UNDÁ, undez, vb. I. 1. Tranz. A face să se miște ca niște valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undí vb. IV] – Lat. undate.
UNDAMÉTRU, undametre, s. n. Aparat pentru măsurarea frecvențelor oscilațiilor electromagnetice. – Din fr. ondemetre (după undă).
ÚNDĂ, unde, s. f. I. 1. Cantitate dintr-o masă de apă care face o mișcare ritmică ușoară de ridicare și coborâre formând ondulații la suprafața apei; p. ext. apă (curgătoare sau stătătoare). ♦ Șuvoi, torent. ♦ Ploaie, ninsoare etc. care cade în rafale. 2. Masă de aer care se mișcă ușor; p. ext. aer, văzduh. 3. Mișcare de vibrație (ușoară); zgomot (ușor). II. (Fiz.) Propagare din aproape în aproape a unei oscilații, cu viteză finită și printr-o variație spațială. ◊ Lungime de undă = distanța dintre două puncte succesive ale unei unde, în care oscilația are aceeași fază. Undă seismică = undă pornită din epicentrul unui cutremur de pământ, de-a lungul căreia cutremurul se propagă în interiorul și la suprafața pământului. Undă de șoc = undă seismică de mare intensitate. Undă electromagnetică = câmp electromagnetic variabil care se propagă în urma interacțiunilor dintre variațiile câmpului electric și ale celui magnetic. (În radiofonie) Undă scurtă = undă electromagnetică cu o lungime medie de 0,50 m. Undă mijlocie = undă electromagnetică cu o lungime de 200-600 m. Undă lungă = undă electromagnetică cu o lungime de 700-2000 m. Undă verde = procedeu folosit pentru asigurarea fluenței maxime a traficului auto pe arterele de circulație din orașe, realizat printr-un sistem de comandă coordonată a semafoarelor. – Lat. unda (cu sensul II după fr. onde).
ÚNDE adv., conj. I. Adv. 1. (Interogativ) În ce loc? în care parte? Unde este? ♦ (Precedat de prep. „de”) De la cine? din ce loc? De unde știți voi? ♦ La ce? la cine? Unde te gândești? ♦ (În loc. adv.) Unde și unde = din loc în loc, ici și colo. ♦ (În expr.) A (nu) avea de unde = a (nu) fi în stare, a (nu) avea posibilitatea să... Ia, dacă ai de unde, se spune pentru a arăta că ceva lipsește, nu se găsește. 2. Deodată, numai ce. 3. (Exprimă o negație) Unde se mai gândeau ele la copilărie? ◊ Expr. De unde (și) până unde? = cum și în ce fel? în ce împrejurări? în ce chip? (Da) de unde! = imposibil! cu neputință! II. Conj. 1. (Introduce o propoziție circumstanțială de loc) În locul în care, încotro. Să se ducă unde știe. ◊ (Cu nuanță temporală) Să-ți dau două mere, unde te oprești să le mănânci? 2. (Introduce o propoziție atributivă) În care. E un punct însă unde drumul nostru se bifurcă. 3. (Introduce o propoziție completivă) Știe unde este parcul. 4. (Pop.; introduce o propoziție circumstanțială de timp) Când, în momentul în care. 5. (Pop.; introduce o propoziție circumstanțială de cauză) Pentru că, din cauză că, deoarece. 6. (Precedat de prep. „de”, introduce o propoziție concesivă) Cu toate că, deși. A adus 10 cărți, de unde făgăduise 12. 7. (Condițional; în expr.) De unde nu = dacă nu, în cazul când. – Lat. unde.
UNDELÉMN s. n. v. untdelemn.
UNDELEMNÍU, -ÍE adj. v. untdelemniu.
UNDEVÁ adv. Într-un loc oarecare, într-o direcție oarecare, la o persoană oarecare. ♦ (Precedat de prep. „de”) De la cineva, de la o persoană oarecare, dintr-un anumit loc. ♦ (Precedat de prep. „pe”) Printr-un loc oarecare, într-un anumit loc. – Unde + va.
UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi.
UNDÍ2 vb. IV. v. unda.
UNDÍRE, undiri, s. f. Faptul de a undi1; undit. – V. undi1.
UNDÍT s. n. Undire. – V. undi1.
UNDIȚÁR, undițari, s. m. (Rar) Pescar cu undița. – Undiță + suf. -ar.
ÚNDIȚĂ, undițe, s. f. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o vargă flexibilă de care este legată o sfoară, un fir de material plastic etc., având la capăt un cârlig ascuțit și îndoit, în care se pune momeala pentru a prinde peștele: p. restr. cârligul acestei unelte. – Din sl. ondica.
UNDOÍ vb. IV. v. undui.
UNDOIÁ vb. I. v. undui.
UNDOIÓS, -OÁSĂ adj. v. unduios.
UNDREÁ s. f. v. andrea.
UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I. undoí vb. IV] – Undi + suf. -ui; (după fr. ondoyer).
UNDUIÓS, -OÁSĂ, unduioși, -oase, adj. Care formează unde, valuri; care se mișcă în unde. ♦ P. gener. Care se mișcă asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. (Despre sunete) Modulat, melodios. ♦ Fig. (Despre oameni) Care cedează, se schimbă ușor; schimbător, [Var.: undoiós, -oásă adj.] – Undui + suf. -os (după fr. onduleux).
UNDUÍRE, unduiri, s. f. Acțiunea de a undui și rezultatul ei; mișcare în unde, în valuri sau, p. gener., asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. Modulare, vibrare, mlădiere a unui sunet, a vocii. – V. undui.
UNDUÍT, -Ă, unduiți, -te, adj. (Rar) Unduios. – V. undui.
UNDULÁ vb. I. v. ondula.
UNDULÁRE s. f. v. ondulare.
UNDULÓS, -OÁSĂ adj. v. ondulos.
UNEÁLTĂ, unelte, s. f. 1. Piesă, ansamblu de piese, dispozitiv acționat manual sau de un mecanism, care servește pentru a efectua o operație tehnică de prelucrare mecanică, de montare, manevrare etc.: p. ext. piesă auxiliară care servește la efectuarea unei lucrări. 2. Fig. Mijloc folosit pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil); persoană, grup sau organizație de care se servește cineva pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil). 3. (În sintagma) Unealtă gramaticală = instrument gramatical, v. instrument. – Une[le] + alte[le].
UNELTÍ, uneltesc, vb. IV. Tranz. A pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota. – Din unealtă.
UNELTÍRE, uneltiri, s. f. Acțiunea de a unelti și rezultatul ei; intrigă, complot. – V. unelti.
UNELTITÓR, -OÁRE, uneltitori, -oare, s. m. și f. Persoană care uneltește; conspirator, complotist; intrigant. – Unelti + suf. -tor.
UNEÓRI adv. Din când în când; câteodată. [Pr.: -ne-ori] – Une + ori.