Toate definitiile
ULTRAMICROANALÍZĂ, ultramicroanalize, s. f. Parte a microanalizei care se ocupă cu identificarea și dozarea substanțelor în cantităti de ordinul microgramelor. ♦ Microanaliză în care se lucrează cu cantităti de substanță de ordinul microgramelor. [Pr.: -cro-a-] – Din germ. Ultramikroanalyse.
ULTRAMICROCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei care se ocupă cu relațiile chimice și cu procedeele de analiză în care intervin substanțe în cantități foarte mici. – Din fr. ultramicrochimie.
ULTRAMICRÓN, ultramicroni, s. m. Particulă coloidală mai mică decât o zecime de micron, care poate fi văzută numai cu ultramicroscopul. – Ultra- + micron.
ULTRAMICROSCÓP, ultramicroscoape, s. n. Microscop puternic în care iluminarea obiectelor se face în direcție perpendiculară pe direcția axei optice a instrumentului, astfel încât prin direcția luminii pot fi examinate corpurile care nu sunt vizibile cu microscopul obișnuit. – Din fr. ultramicroscope, germ. Ultramikroscop.
ULTRAMICROSCÓPIC, -Ă, ultramicroscopici, -ce, adj. Care se poate vedea numai cu ultramicroscopul; care se face cu ultramicroscopul. – Din fr. ultramicroscopique.
ULTRAMICROSCOPÍE s. f. Metodă de cercetare a corpusculilor extrem de mici cu ajutorul ultramicroscopului. – Din fr. ultramicroscopie.
ULTRAMODÉRN, -Ă, ultramoderni, -e, adj. Foarte modern. – Din fr. ultramoderne.
ULTRAMODERNÍST, -Ă, ultramoderniști, -ste, adj. De un modernism exagerat. – Ultra- + modernist (după fr. ultramoderniste).
ULTRAMONTANÍSM s. n. Curent în cadrul catolicismului, care nu admite unele libertăți organizatorice ale Bisericii catolice din Franța față de Papă. – Din fr. ultramontanisme.
ULTRAOCCIDENTÁL, -Ă, ultraoccidentali, -e, adj. Cu foarte pronunțat caracter, aspect etc. occidental. [Pr.: -tra-oc-] – Ultra- + occidental.
ULTRAPÁS s. n. Masă plastică preparată din melamină. – Din germ. Ultrapas, fr. ultrapas.
ULTRAPORȚELÁN s. n. Porțelan cu caracteristici izolante superioare, folosit ca izolator în tehnica curenților de înaltă frecvență. – Ultra- + porțelan.
ULTRAPROGRESÍST, -Ă, ultraprogresiști, -ste, adj. (Ir.) Pogresist extremist, progresist degradat. – Ultra- + progresist.
ULTRARAFINÁT, -Ă, ultrarafinați, -te, adj. Foarte rafinat (2). – Ultra- + rafinat.
ULTRARAPÍD, -Ă, ultrarapizi, -de, adj. Foarte rapid, extraordinar de repede. – Ultra- + rapid.
ULTRAREACȚIONÁR, -Ă, ultrareacționari, -e, adj., s. m. și f. Reacționar(ă) înrăit(ă), contrarevoluționar(ă) pătimaș(ă). [Pr.: -re-ac-ți-o-] – Ultra- + reacționar.
ULTRASCÚRT, -Ă, ultrascurți, -te, adj. 1. Care este foarte scurt. 2. (În sintagma) Raze ultrascurte (și substantivat, f. pl.) = radiații electromagnetice cu lungimi de undă foarte scurte, utilizate în radiofonie, în medicină etc. – Ultra- + scurt. (2 după fr. ultra-court).
ULTRASECRÉT, -Ă, ultrasecreți, -te, adj. Foarte secret. – Ultra- + secret (după fr. ultra-sécret).
ULTRASENSÍBIL, -Ă, ultrasensibili -e, adj. Foarte sensibil. – Ultra- + sensibil. Cf. fr. ultra-sensible.
ULTRASÓNIC, -Ă, ultrasonici, -ce, adj. Referitor la ultrasunete; ultrasonor. – Din fr. ultrasonique.
ULTRASONOGRAFÍE, ultrasonografii, s. f. (Med.) Ecografie. – Din fr. ultrasonographie.
ULTRASONÓR, -Ă, ultrasonori, -e, adj. Ultrasonic. – Ultra- + sonor.
ULTRASONOTERAPÍE s. f. Terapie bazată pe ultrasunete. – Ultrasonic + terapie.
ULTRASPECIÁL, -Ă, ultraspeciali, -e, adj. Care se deosebește foarte mult de alte lucruri asemănătoare. ♦ De strictă specialitate. – Ultra- + special.
ULTRASTRUCTÚRĂ, ultrastructuri, s. f. (Biol.) Structură intimă a unui țesut. – Din fr. ultrastructure.
ULTRASÚNET, ultrasunete, s. n. Vibrație mecanică a unui mediu, a cărei frecvență depășește frecvența maximă corespunzătoare unui sunet, neputând fi percepută cu urechea. – Ultra- + sunet (după fr. ultrason).
ULTRAVIOLÉT, -Ă, ultravioleți, -te, adj. (Despre radiațiile electromagnetice; și substantivat, f. pl.) Care are lungimea de undă mai mică decât lungimea de undă minimă a radiațiilor vizibile. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. ultraviolet.
ULTRAVÍRUS, ultravirusuri, s. n. Virus extrem de mic, care nu poate fi văzut la microscopul obișnuit. – Din fr. ultravirus.
ULÚBĂ s. f. v. hulubă.
ULÚC, uluce, s. n. 1. Jgheab făcut din scânduri ori scobit într-un trunchi de copac sau în piatră, din care se adapă vitele sau în care li se pune nutrețul. 2. Canal de lemn sau tablă pus de-a lungul streșinii caselor, pentru a aduna și a conduce spre burlane apa de pe acoperișuri. ♦ Canal, țeavă pentru captarea și scurgerea apei dintr-un izvor. 3. Jgheab de scânduri prin care curge apa pentru a pune în mișcare o moară; lăptoc, scoc (1). ♦ Jgheab prin care curge (la moară) făina măcinată. 4. Scobitură, șanț făcut de-a lungul unei piese de lemn, pentru a se putea îmbina cu altă piesă. – Din tc. oluk.