Toate definitiile

AXOLÓT, axoloți, s. m. Larvă a unei specii de amblistomă, care se înmulțește în stadiul larvar. – Din fr. axolotl.

AXÓN, axoni, s. m. (Anat.) Prelungire a neuronului. – Din fr. axone.

AXONOMÉTRIC, -Ă, axonometrici, -ce, adj. care aparține axonometriei, privitor la axonometrie. – Din fr. axonométrique.

AXONOMETRÍE s. f. Metodă de reprezentare a obiectelor spațiale pe un plan, astfel ca imaginea obținută să dea impresia realității. – Din fr. axonométrie.

AYATOLÁH s. m. Șef al religiei musulmane șiite. [Pr.: a-ia-] – Din fr. ayatollah.

AZALÉE, azalee, s. f. Nume dat mai multor arbuști ornamentali exotici cu flori roșii, roz sau albe (Azalea). – Din fr. azalée.

AZBÉST s. n. Minereu fibros și mătăsos de culoare albă, din care se fac diferite piese și țesături neinflamabile și izolatoare. [Acc. și: ázbest – Var.: asbést s. n.] – Din fr. asbeste.

AZBESTÓZĂ s. f. (Med.) Boală profesională provocată de inhalarea particulelor de azbest. – Din fr. asbestose.

AZBOCIMÉNT s. n. Material de construcție obținut dintr-un amestec de ciment cu fibre de azbest. [Acc. și: azbocíment] – Azb[est] + ciment.

AZBÚCHE s. f. Termen folosit în trecut pentru a denumi alfabetul chirilic. ◊ Expr. A fi la azbuche = a fi abia la începutul învățăturii. ♦ Fig. Învățătură. – Din sl. azŭ „a” + buki „b”.

AZBUCOÁVNĂ, azbucoavne, s. f. (Înv.) Abecedar. – Din sl. azŭbukovĩno.

AZEOTRÓP, -Ă, azeotropi, -e, adj. Care prezintă azeotropism; azeotropic. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotrope.

AZEOTRÓPIC, -Ă, azotropici, -ce, adj. Azeotrop. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotropique.

AZEOTROPÍE s. f. Azeotropism. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotropie.

AZEOTROPÍSM s. n. Proprietate a unui amestec lichid de a fi format din componenți care fierb toți la aceeași temperatură, dând vapori cu aceeași compoziție ca a amestecului lichid din care provin; azeotropie. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. azéotropisme.

AZERBAIDJÁN, -Ă, azerbaidjeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Azerbaidjanului sau azerbaidjenilor (1), privitor la Azerbaidjan sau la azerbaidjeni. – Din Azerbaidjan (n. pr.).

AZI adv. 1. În ziua de fața, în ziua care e în curs; astăzi. ◊ Azi noapte = în noaptea care tocmai a trecut. ♦ (Substantivat, m. invar.) Ziua care e în curs. ♦ (În corelație cu „mâine”) a) Zi cu zi, zi după zi. b) Când..., când. ◊ Expr. De ieri până azi = într-un timp neașteptat de scurt. Ba azi, ba mâine, exprimă ideea de amânare continuă. Azi-mâine = în curând, zilele acestea; astăzi-mâine. A trăi de azi pe mâine = a trăi necăjit, strâmtorat, în sărăcie. (Rar) Cu azi cu mâine = încet-încet. 2. În epoca prezentă, în timpul sau în vremea de acum. – Lat. hac die.

AZÍL, aziluri, s. n. 1. Loc unde cineva găsește ocrotire, adăpost, refugiu. ◊ Drept de azil = drept de a se stabili pe teritoriul altei țări, de care se bucură în virtutea legii un refugiat politic. 2. Instituție de asistență socială pentru întreținerea bătrânilor, infirmilor, copiilor orfani etc. – Din fr. asile, lat. asylum.

ÁZIMĂ, azime, s. f. Turtă de aluat nedospit, coaptă de obicei sub spuză (folosită de catolici la împartășanie). – Din ngr. ázima.

AZIMIOÁRĂ, azimioare, s. f. Diminutiv al lui azimă. – Azimă + suf. -ioară.

AZIMÚT s. n. Unghi pe care îl face un plan vertical fix, de obicei planul meridian al unui loc, cu un plan vertical care trece prin locul respectiv și printr-un punct dat. – Din fr. azimut.

AZIMUTÁL, -Ă, azimutali, -e, adj. Care se referă la azimut. – Din fr. azimutal.

AZÓIC, -Ă, azoici, -ce, adj. (Biol.; despre mediu) Care este lipsit de viață animală. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. azoïque.

AZONÁL, -Ă, azonali, -e, adj. (Geogr.) Care nu formează zone (compacte). – Din fr. azonal.

AZOOSPERMÍE s. f. Absența spermatozoizilor din spermă care determină sterilitatea. – Din fr. azoospermie.

AZÓT s. n. Corp gazos simplu, incolor, inodor și insipid, parte componentă a aerului și element esențial al țesuturilor vegetale și animale; nitrogen. – Din fr. azote.

AZOTÁT¹, azotați, s. m. Sare a acidului azotic; nitrat. – Din fr. azotate.

AZOTÁT², -Ă, azotați, -te, adj. Care are în compoziția sa azot. – Din fr. azoté.

AZOTEMÍE s. f. 1. Cantitatea de azot care există în sânge (sub formă de uree, acid uric etc.) 2. (Med.) Creștere anormală a cantității de uree din sânge. – Din fr. azotémie.

AZÓTIC adj. (În sintagma) Acid azotic = acid oxigenat al azotului, lichid incolor, corosiv, oxidant puternic; acid nitric, apă-tare. – Din fr. azotique.